Codul muncii prevede că pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.
Iar pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Perioada de probă, menţionată mai sus, este prevăzuta în art. 31 din Codul Muncii., articol care a făcut obiectul unei ecepţii de neconstituţionalitate.
În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prin aplicarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, nu se respectă caracterul obligatoriu al prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece perioada de probă pentru personalul auxiliar prevăzută în acest document era de 30 de zile calendaristice şi nu de 90 de zile calendaristice, aşa cum prevede textul de lege amintit. Astfel, se creează o situaţie discriminatorie, deoarece există personal încadrat pe funcţii similare căruia i s-a aplicat perioada de probă de 30 de zile calendaristice şi nu de 90 de zile calendaristice, aşa cum s-a prevăzut în cazul său.
De asemenea, arată că nu i s-a oferit posibilitatea reală de a-şi demonstra abilităţile profesionale şi nu s-a prevăzut exact în contractul individual de muncă care este perioada de probă.
Totodată, se susţine că trebuie menţionat exact ce verificări ale aptitudinilor profesionale se fac şi în ce constau acestea. În caz contrar, consideră că i se îngrădeşte dreptul de a demonstra că este competentă profesional, cu atât mai mult cu cât funcţia a fost ocupată pe baza unui concurs, organizat potrivit prevederilor legale, iar diploma de absolvire a studiilor superioare atestă competenţele profesionale însuşite.
Angajatorul are posibilitatea de a dispune abuziv concedierea salariatului, printr-o notificare scrisă, fără preaviz şi fără a fi necesară motivarea. Or, consideră că evaluarea aptitudinilor profesionale ar trebui consemnată într-un proces – verbal, în care să fie menţionat rezultatul verificărilor. De asemenea, consideră că se fac discriminări între salariaţi, unii dintre aceştia fiind supuşi unei evaluări unice, în timp ce alţii sunt verificaţi de mai multe ori. Totodată, consideră că, de vreme ce iniţial a fost angajată în temeiul evaluării de către o comisie de concurs, încetarea contractului individual de muncă ar trebui să fie supusă şi ea evaluării unei comisii.
Curtea Constituţională constată că toate aceste critici se referă la aspecte ce vizează aplicarea legii, iar pretinsa discriminare dintre salariaţi este tot rezultatul modului în care au fost aplicate dispoziţiile legale şi contractuale. Or, controlul de constituţionalitate vizează conformitatea dispoziţiilor de lege cu prevederile Legii fundamentale, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi nu modul de aplicare a legii, a cărui examinare revine competenţei instanţelor de judecată.
Pe durata perioadei de probă, raporturile de muncă au un caracter precar, nefiind consolidate decât după expirarea acestei perioade şi numai dacă salariatul corespunde profesional postului în care este încadrat ori dacă este mulţumit de acel post şi doreşte să continue activitatea. Beneficiul sistării raporturilor de muncă prin simpla notificare serveşte ambelor părţi ale contractului. Astfel se instituie o modalitate simplificată de încetare a raporturilor de muncă, prin intermediul căreia părţile au posibilitatea de a denunţa unilateral raporturile de muncă, fără a fi ţinute de obligaţiile ce trebuie respectate cu prilejul concedierii ori al demisiei.
Pentru aceste motive, situaţia nu poate fi comparată cu aceea a încetării contractului de muncă pentru necorespundere profesională în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii, cauză aplicabilă salariaţilor care nu se mai află în perioada de probă, întrucât în cazul acestora raportul de muncă nu mai are un caracter precar, de testare a aptitudinilor salariatului, astfel că angajatorul trebuie să motiveze decizia sa de desfacere a contractului de muncă.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 523/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 834/2018.