Dreptul la concedii plătite, la grevă, la libertatea de asociere și alte drepturi sociale care astăzi ni se par firești, au avut o istorie zbuciumată în timp, fiind câștigate prin lupta asiduă a sindicaliștilor. Istoria a consemnat faptul că prima grevă semnalată pe teritoriul României a fost cea a pantofarilor din Sibiu în 1853. Dreptul oamenilor de a se putea grupa în asociații cu interese comune a fost recunoscut chiar prin Constituția din 1866 în Vechiul Regat, iar în Transilvania  acest drept a devenit realitate în 1873, chiar dacă nu exista o lege a sindicatelor.

În 22 februarie 1905 s-a constituit la București primul sindicat: cel al tâmplarilor. După modelul acestora au urmat cel al strungarilor, cizmarilor și croitorilor care s-au asociat tot în 1905. În timp, lupta sindicatelor și-a pierdut din forță, iar puterea lor de a reprezenta interesele oamenilor a scăzut.

După 1989 procesul de închidere a fabricilor a făcut ca rolul sindicatelor să se rezume la a lua decizia: cine rămâne angajat și cine va fi dat afară. Distrugerea sectorului industrial în cei 25 de ani de după 1989, precum și lacunele legislative au făcut ca sindicatele din România să fie parteneri sociali al guvernării doar pe hârtie.

Paradoxul existent în prezent este că, deși există o serie de sindicate, acestea nu au nicio putere în a-și exprima punctul de vedere. În timp ce numărul acestor organizații a crescut, numărul salariaților s-a redus drastic pe fondul concedierilor masive. Dacă la începutul anilor 1990 aproape 90% dintre salariați erau sindicalizați,  în timp numărul lor s-a redus dramatic.

Momentul care a dus la blocarea negocierilor colective și la imposibilitatea sindicatelor de a mai putea reprezenta interesele salariaților a fost în 2011 când a fost adoptată legea 62/2011 a dialogului social publicată în Monitorul Oficial 332 din 10 mai 2011. Această lege a eliminat Contractul Colectiv de muncă la nivel național (CCMUNN).

Consecința adoptării acestei legi a fost faptul că nu li s-a mai permis sindicatelor să poată negocia cu autoritățile salariile, durata timpului de lucru și condițiile de muncă, fapt ce a redus dramatic numărul angajaților protejați de un contract colectiv de muncă.

Având în vedere aceste realități cu care se confruntă România anului 2015, legiuitorul român a considerat că actuala legislație limitează drepturile lucrătorilor de a putea fi reprezentați de sindicat, fapt ce împiedică negocierea colectivă a contractului de muncă în unitățile unde nu s-a putut înființa un sindicat sau nu există sindicate reprezentative cu peste 50+1 dintre salariați. Actuala reglementare împiedică încheierea contractelor la nivel de unitate, pentru că legea cere îndeplinirea unor condiții excesive.

Astfel, s-a lansat în dezbatere publică legea privind negocierile colective de muncă care își propune să redea sindicatului rolul de purtător de cuvânt al oamenilor ale căror interese le reprezintă și să reintroducă CCMUNN.

Noi reglementări privind contractul colectiv de muncă

Potrivit proiectului, contractele colective de muncă se vor putea încheia la nivelul angajatorului, al sectoarelor de activitate și la nivel național. Negocierea colectivă poate avea loc în cazul angajatorilor cu cel puțin 15 angajați și poate dura maxim 60 de zile.

Dacă contractele colective de muncă sunt încheiate pe un an, atunci declanșarea negocierilor are loc cu cel puțin 60 de zile anterior expirării acestora. Obiectul discuțiilor se va referi doar la: salarizare, durata timpului de lucru și de odihnă și programul de lucru.

Dacă contractele colective de muncă sunt încheiate pe o durată mai mare de un an, negocierile pot începe după 10 luni de la încheierea acestora. Părțile vor putea discuta despre: salarizare, durata timpului de lucru și de odihnă, programul de lucru, condiții de muncă, proceduri amiabile de soluționare a conflictelor, criterii de evaluare a activității salariaților, obiective de performanță individuală, echivalarea funcțiilor din cadrul unității și criterii de selecție  a celor ce solicită angajarea.

Negocierea colectivă în sectorul bugetar

În acest caz, negocierea se va referi doar la calitatea de angajat fără a discuta despre drepturile salariale al căror cuantum este stabilit prin lege. Ca noi știri juridice, se va putea negocia și problema salariului doar dacă în lege este prevăzut un cuantum minim și maxim al acestuia urmând a se stabili suma concretă ce va fi primită de angajat, sumă care se va încadra în limitele impuse de legiuitor.

Noutăți despre contractul colectiv de muncă la nivel național

Acesta va fi încheiat de organizațiile sindicale și patronale care au reprezentativitate la nivel național și se va aplica tuturor angajaților din economia națională, inclusiv celor din sectorul bugetar.

Clauzele contractului colectiv de muncă se vor aplica tuturor angajaților dintr-un sector de activitate dacă a fost încheiat de un număr de organizații sindicale și patronale care au un număr de angajați și membri de cel puțin 50% din numărul total al angajaților din acel sector de activitate.

Contractul se încheie pe o durată de la 1 la 5 ani cu posibilitatea de prelungire cu încă 5 ani și în mod obligatoriu se încheie în formă scrisă. Contractul colectiv de muncă produce efecte de la data înregistrării lui. De exemplu, pentru cel încheiat la nivelul angajatorului, efectele se produc de la data înregistrării la ITM, pentru cel la nivel de sector de activitate și nivel național de la înregistrarea la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Rețineți că se impune publicarea în Monitorul Oficial partea a V-a a contractului colectiv de muncă la nivel național și al celui la nivel sectorial.

Contractul colectiv de muncă poate fi suspendat doar prin acordul părților, dar nu poate fi denunțat în mod unilateral.

Sancțiuni pentru încălcarea legii

La nivelul angajatorului, inițiativa negocierii aparține acestuia. Dacă nu face acest lucru, negocierea va începe la inițiativa organizației sindicale sau a reprezentanților angajaților după expirarea a 10 zile de la data primirii cererii de către angajator. După expirarea celor 10 zile, angajatorii au obligația de a convoca părțile la negocierea contractului colectiv de muncă. Neîndeplinirea de către angajator sau de către organizațiile sindicale a acestor dispoziții, constituite contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 la 50.000 lei.

Fapta de a declara necorespunzător adevărul în fața instanței de judecată de către organizațiile patronale sau sindicale în vederea obținerii reprezentativității, constituie infracțiunea de fals în declarații care se pedepsește cu amendă sau cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Majoritatea angajaților nu mai sunt afiliați unui sindicat

Legislația care a eliminat încă din 2011 CCMUNN și obligativitatea negocierii colective anuale, a dus la scăderea numărului de angajați acoperiți de prevederile unui contract colectiv de muncă. Proiectul de legea dorește să corecteze chiar și în ceasul al doisprezecelea faptul că în România este ignorat și încălcat dreptul la negociere colectivă și este restricționat dreptul sindicatelor de a-și exercita prerogativele.