Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată să se pronunţe asupra unui recurs în interesul legii cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit noutăţilor legislative, recursul în interesul legii vizează stabilirea momentului până la care reclamanții – magistrați, care au obținut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile acordarea drepturilor bănești majorate cu procentele de 18% (5% + 2% + 11%), prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, sunt îndreptățiți să beneficieze de plata acestor drepturi, mai exact, dacă aceste majorări puteau fi acordate numai până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 sau, dimpotrivă, ar fi trebuit acordate și plătite reclamanților și după intrarea în vigoare a acestei legi.
Practica judiciară
Într-o primă orientare, majoritară, au fost admise cererile de lămurire a dispozitivului, stabilindu-se că majorările salariale acordate în baza Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 au fost și rămân incluse în indemnizația lunară brută de încadrare a reclamanților; în sprijinul acestei soluții, au fost invocate următoarele argumente:
Potrivit legilor de salarizare a magistraților, astfel cum acestea s-au succedat în timp, indemnizația de încadrare a judecătorilor este rezultatul valorii de referință sectorială înmulțite cu coeficientul de multiplicare specific nivelului instanței la care aceștia funcționează și funcției pe care o ocupă.
Într-o altă orientare jurisprudențială s-a stabilit că reclamanții – posesori ai titlurilor executorii sunt îndreptățiți să beneficieze de plata indexărilor salariale acordate în baza Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.
S-a susținut în sprijinul acestei soluții că drepturile bănești s-au acordat în aplicarea principiului egalității de tratament în domeniul salarizării magistraților, prin raportare la salarizarea celorlalte categorii de personal bugetar, și că discriminarea a încetat la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv la 1.01.2010, dată de la care drepturile salariale ale întregului personal din sistemul bugetar, inclusiv ale magistraților salarizați anterior potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, „sunt și rămân în mod exclusiv” cele prevăzute în această lege [art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009].
Într-o a treia orientare, instanțele de judecată au respins cererile de lămurire a dispozitivului, reținând, în esență, că dispozitivul unei hotărâri judecătorești nu poate fi lămurit decât în raport cu elemente existente la momentul pronunțării acesteia, iar invocarea de către reclamanți a legilor ulterioare privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt aspecte noi, care nu existau la data pronunțării hotărârilor, astfel că raportarea la acestea excedează limitelor cu care a fost învestit judecătorul în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit.
Recursul în interesul legii a fost admis!
ICCJ, prin Decizia nr. 7/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 343/2019, a admis recursul în interesul legii şă stabilește că:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.