Criza economică a lovit fără milă, indiferent că erai angajat la stat sau la patron. Bugetarii au crezut că vor trece mai ușor peste valul crizei și că statul le va achita la timp salariile datorate, sporurile și alte drepturi ce li se cuveneau. În timp, au constatat că în ziua de salariu nu li se achitau banii cuveniți și acest lucru a început să devină o obișnuință. Mulți au gândit ironic  că  „primim salariile cu câteva luni întârziere pentru că lucrăm prea repede.”  (Aleksandar Cotric)

O parte dintre cei cărora statul a uitat să le achite la timp salariile, au formulat acțiuni în justiție pentru plata drepturilor salariale. Într-unul din aceste cazuri a fost sesizată ÎCCJ pentru a stabili care este data de la care se datorează dobânda legală pentru drepturile salariale.

Caz practic

În 28 noiembrie 2013 reclamanții au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Public, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice obligarea acestora, în solidar, la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, actualizat cu rata inflației. Acest drept de a primi sporul respectiv le-a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească încă din 2008. Aceștia au solicitat în 2013 și plata dobânzii legale la sumele obținute prin sentința din 2008 începând cu data introducerii acțiunii și până la executarea efectivă a obligației.

În martie 2014, tribunalul le respinge acțiunea și consideră că exista autoritate de lucru judecat cu privire la acordarea dobânzii legale, pentru că prin sentința din 2008 a fost respins ca nefondat capătul de cerere cu privire la plata dobânzii legale, deoarece s-a considerat că actualizarea drepturilor bănești pretinse cu indicele de inflație și cu dobânda legală, ar reprezenta o îmbogățire fără just temei a reclamanților. Sentința din 2008 a rămas irevocabilă în 2009.

Împotriva sentinței tribunalului din martie 2014, s-a declarat apel și s-a susținut că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat, pentru că cele două procese au avut obiecte diferite. În cadrul apelului, curtea de apel a sesizat ÎCCJ pentru a stabili care este data de la care se datorează dobânda legală pentru drepturile salariale.

 Care au fost opiniile adoptate de instanțele de judecată?

 În practică, au fost numeroase abordări care au generat o practică neunitară. Știrile juridice arată că unele instanțe au considerat că dobânda legală aferentă debitelor constatate printr-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească ar curge de la data introducerii cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului și până la plata integrală a sumelor achitate.

Alte instanțe au susținut că termenul ar curge de la data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii pentru sumele plătite cu întârziere și pentru cele rămase neachitate. Alte instanțe au considerat că termenul curge de la data la care hotărârea a devenit definitivă și executorie, iar altele de la data formulării cererii de chemare în judecată pentru acordarea de dobânzi sau de la data punerii în întârziere a debitorului.

Au fost și instanțe care au spus că dobânzile se acordă numai pe ultimii trei ani anteriori formulării cererii prin care se solicită plata dobânzii, pentru că ar fi prescrisă acțiunea pentru perioada dintre data pronunțării sentinței ce constituie titlu executoriu și data ce excedează celor trei ani anteriori promovării acțiunii. Au fost și glasuri care au spus că nu se datorează dobânda legală, pentru că debitul este acoperit în întregime prin actualizare.

Ce a decis ÎCCJ?

 ÎCCJ a dezlegat problema de drept cu care a fost sesizată prin Decizia 21/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 743 din 5 octombrie 2015. ÎCCJ trebuia să decidă care este data de la care se datorează dobânda legală pentru drepturile salariale: data scadenței obligației de plată, data de la care hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale a devenit executorie, cu consecința plății dobânzii de la aceste date până la data plății fiecărei sume achitate, inclusiv pentru sumele plătite până la data formulării acțiunii pentru plata dobânzii sau data cererii de chemare în judecată pentru acordarea dobânzii legale, cu consecința plății doar pentru sumele rămase neachitate la această dată.

În cazul titlurilor executorii ce au ca obiect drepturi salariale neachitate salariaților bugetari pot fi pretinse dobânzi penalizatoare pentru a acoperi prejudiciul rezultat din fapta ilicită a statului care achită cu întârziere sumele acordate prin hotărâri judecătorești. Aceste dobânzi nu au caracter accesoriu debitului principal, deoarece pentru salariul neachitat angajatorul este de drept în întârziere de la data scadenței obligației de plată a salariului.

Rațiunea pentru care s-a hotărât așa a fost aceea că personalului din sectorul bugetar trebuie să i se repare integral prejudiciul cauzat de întârzierea plăților, iar cumularea dobânzilor cu actualizarea sumelor duce la menținerea valorii obligației monetare la data efectuării plății. Acestea au caracterul de a compensa câștigul pe care l-ar fi obținut cel în cauză dacă ar fi primit toți banii odată și i-ar fi investit.

Toți reclamanții fiind bugetari beneficiază de prevederile legale potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială devenite executorii până la 31 decembrie 2011 se vor achita în tranșe începând cu 2012 până în 2016.

Noutățile legislative arată că data de la care începe să curgă dobânda legală pentru drepturile salariale cuprinse în titlu a cărui executare silită a fost eșalonată este data pronunțării, iar dobânda curge succesiv pentru fiecare perioadă de întârziere până la plata efectivă a debitului.

ÎCCJ consideră că cererea de chemare în judecată reprezintă momentul la care instanța ar trebui să se raporteze pentru a stabili dacă scadența tranșelor plătite pentru care se calculează distinct dobânzi penalizatoare este în termenul de prescripție de trei ani anteriori acestei date. Dobânzile se pot solicita pentru perioada pentru care nu s-a împlinit prescripția.

Știrile juridice arată că pentru suma rămasă de achitat după plata parțială, dobânzile penalizatoare curg și pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acțiunii. Pentru plățile din debitul principal care au fost achitate cu mai mult de trei ani anteriori introducerii acțiunii, dobânzile sunt prescrise fără să mai poată fi solicitate.

În concluzie, ÎCCJ a stabilit că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de trei ani anterior datei promovării acțiunii.

Unde-i lege, nu-i tocmeală!

Deși scrie negru pe alb că bugetarii au bani de luat de la stat, ar fi bine să nu se iluzioneze prea tare și să facă precum Octavian Paler: „eu am reușit să am, azi, numai îndoieli și să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să știu când trebuie să iau umbrela.”