Birurile pretinse românilor de astăzi depăşesc obligaţiile de plată ale iobagilor de odinioară. Azi, sub pavăza unor idei generoase precum “protecţie socială” ori “cheltuieli şi investiţii publice” se ascund abuzuri, furtişaguri şi un revoltător transfer de resurse de la cei care muncesc şi crează, la cei specializaţi în promisiuni deşarte, în risipă şi-n spolierea avuţiei naţionale.

Ţi se pare firesc, în calitate de salariat, să cedezi statului peste 45% din câştigul tău lunar? Ţi se pare normal ca firmele să dispară pe capete din cauza avalanşei de taxe, contribuţii, impozite, şi că tinerii trebuie să emigreze, în lipsa locurilor de muncă? Eşti mulţumit de spitale, de pensiile părinţilor şi bunicilor, de investiţiile statului, pentru care achiţi lunar aceste contribuţii?

Fondurile publice se cheltuie, de regulă, anapoda. În aceste condiţii, de ce trebuie să se transfere din ce în ce mai mulţi bani de la contribuabili către stat?

 

Mărirea de simbrie – tactică de jecmănire !

Sfârşitul de an aduce ştiri juridice importante. Printre ele, apariţia HG 1091/2014 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, publicată în «Monitorul Oficial» 902/2014.

Nu este un act normativ prea complex. Însă prevederile sale nu sunt deloc uşor de digerat, dacă zăboveşti puţin asupra implicaţiilor! Unii spun: era şi cazul să mai crească salariile mici. Dar cine se bucură mai la urmă, se bucură din plin! In cazul de fata, temeiuri de a surâde mulţumiţi nu prea avem, spre deosebire de acele căpetenii pe care nu le dă cinstea afară din case (din vilele de protocol) şi care ne buzunăresc fără jenă, printr-o deşănţată fiscalitate.

Ultimele ştiri juridice spun că, de la 1.01.2015, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună. Adică 5,781 lei/oră !

Iar la 1.07.2015, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 1.050 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună, în anul care vine. Adică 6,225 lei pe oră! Vremea trece, leafa merge. În rest nu contează… Salariu să primim. Cât mai mare! Ce dacă inflaţia va înjumătăţi, fără milă, puterea de cumpărare şi aşa anemică a teancului de bancnote?! Succes, în continuare!

Păi, dacă-i aşa de bine că fixează politicienii simbriile pentru angajaţii din mediul privat, atunci hai să stabilim dintr-un foc salariul minim la 4500 lei, să nu mai fim primii de la coadă, în UE! Angajatorii care vor ceda ispitei de-a plăti salarii sub valoarea minimă din ianuarie, riscă amenzi de 1000-2000 de lei. Să plătească, fiindcă au de unde. Ce, voi n-aţi aflat că, peste noapte, a crescut cu 100% productivitatea muncii?!

Contravenţiile vor fi constatate de slujbaşii de la inspecţia muncii. Oare de ce nu-şi ocroteşte statul bugetarii săi, care nici acum nu şi-au revenit după curbele de sacrificiu din 2010? De ce nu-şi vede, el, de privatizări şi de managementul defectuos al companiilor sale? Poate că vrea să exporte şi-n mediul privat metodele perdante care-au adus la sapă de lemn atâtea firme de stat, vândute, mai apoi, pe trei parale sau aduse la stadiul de ruine!

Ce ar trebui să facă, acum, un mic angajator, să zicem o frizerie, ai cărei 5-10 angajaţi prestează, în medie, o muncă ce justifică un salariu brut de doar 900 de lei sau mai puţin? Ar fi cazul să vină cu bani de acasă ori să se împrumute, pentru ca lucrătorii săi să poată primi 1050 lei în miezul verii lui 2015 ?

Altă situaţie : ce vor spune angajaţii cei mai productivi ai unei firme de construcţii, văzând că angajatorul tot măreşte, constrâns de stat, salariile colegilor mai puţin performanţi şi deloc pricepuţi, în vreme ce salariile lor, ale celor care duc tot greul, bat pasul pe loc de 3-4 ani ? Oare, la serviciile cui va renunţa antreprenorul, când se va pune problema ? Aţi ghicit! Tocmai la angajaţii cărora au vrut căpeteniile ţării să le facă un pustiu de bine, mărindu-le salariile… artificial.

Disponibilizaţii vor depune actele pentru şomaj iar după ce indemnizaţia li se va isprăvi, vor face cozi, pe la uşi de primării, pentru venitul minim garantat. Iar dacă va creşte şomajul ca-n Grecia (26%) sau Andaluzia (36%), cum se va mai face protecţie socială, că deja suntem mai datori ca niciodată la creditorii externi? Oricum, cu toate necazurile lor, grecii şi spaniolii nu-s, nici pe departe, atât de “săraci şi plini de amar” precum românii.

 

Una e socoteala de acasă, alta la iarmaroc!

S-a văzut, de-atâtea ori, că statul n-are nicio treabă cu economia de piaţă. Tagma politrucilor n-a fost capabilă să administreze nici măcar întreprinderile de stat profitabile. Acum vor să pună pe butuci şi libera iniţiativă, sub pretext că salariile româneşti sunt cele mai mici din Europa?!

Interesele sunt altele! Nu la lefurile amărâte ale oamenilor le stau gândurile căpeteniilor. Dac-ar fi aşa, ar diminua taxarea muncii. Povara fiscală aplicată veniturilor salariale e deja insuportabilă. Acum se forţează majorarea salariului minim, pentru ca – prin aplicarea procentelor corespunzătoare impozitului, a CAS-ului (pensia pe care tu, tinere, o s-o primeşti la 75 de ani ori deloc), a CASS-ului (perfuzie pentru sistemul medical bolnav), să ajungă mai multe parale la vistierie. Să fie bugetul – sac fără fund, constant alimentat, că apoi,  irosirea banilor se realizeaza iute!

Se bucură cineva că, potrivit noutăţilor din contabilitate, îi va creşte, în sfârşit, salariul? În 2016-2017, când salariul minim o să fie 1200-1400 lei, fericirea va fi şi mai mare… pentru cei care vor mai avea unde munci.

Dacă multe firme mici au pus deja în funcţiune luminile de avarie, s-ar putea ca, în curând, să-şi mai ia tălpăşiţa, către alte ţări şi vreo 3-4 investitori străini de anvergură, terifiaţi de fiscalitate. Că investitorii noi se cam lasa aşteptaţi.

Statul vrea să facă pe milostivul? Perfect! Să le poarte de grijă propriilor angajaţi, eliminând inechităţile din sistemul public de salarizare. Nu să-şi transfere abuziv incompetenţa managerială în mediul privat. De fapt, nu statul român e de vină, ci modelul de cârmuire… anticapitalist!

Fiscalitatea-i boală grea! Evaziunea fiscală, “munca la negru” sunt simptomele sale. Creşte salariul minim, dar se reduc investiţiile străine, scade numărul de firme si ponderea absolvenţilor fără job-uri, simultan cu diminuarea numărului de persoane angajate cu acte-n regulă.

Să fim drepţi, vor fi şi creşteri! Mai mulţi şomeri şi asistaţi social. Vor spori şi valorile amenzilor de circulaţie (care se calculează după salariul minim). Şi multe amenzi se vor mai aplica, la anul, pe drumurile publice. Majoritatea vor fi pentru exces de viteză. Copleşiţi de atâtea binefaceri şi creşteri salariale, românii apţi de muncă vor goni către punctele de trecere a frontierei!