Se spune că omul sfințește locul. Chiar cred că se confirmă acest lucru. În ziua în care s-a angajat ca secretară doamna C. a găsit un haos în hârtiile firmei. A început să organizeze actele firmei și în două săptămâni totul era pus la punct. Și pentru patron devenise indispensabilă și îi ușura munca pentru că era o persoană organizată, punctuală și își iubea meseria.
Lucra de 2 ani în firmă și nu au existat probleme referitoare la plata salariului său. Era mulțumită! Într-o zi, nu a reușit să-și ducă la bun sfârșit lucrările, pentru că s-a stricat calculatorul. Nu era prima oară când se întâmpla acest lucru, însă până acum patronul înțelesese situația și chemase pe cineva să-l repare. De data aceasta patronul s-a supărat teribil și a considerat că doamna C. a venit la lucru fără a-și îndeplini sarcinile de serviciu, motiv pentru care a decis să îi rețină 10% din salariu.
Doamna C. a fost mirată că i s-a reținut din salariu. Nu se considera vinovată că acel calculator s-a defectat și nu înțelegea de ce trebuia să plătească.
O altă colegă de birou se învoise într-o zi, deoarece era citată ca martor într-un proces civil și dacă nu se ducea în instanță era pasibilă de amendă. Aceasta a prezentat citația patronului și acesta a învoit-o, plătindu-i însă ziua de lucru. Doamna C. nu a înțeles de ce ei i s-a reținut din salariu și colegei care a absentat nu i s-a aplicat nicio sancțiune.
Ce rețineri din salariu are dreptul să facă angajatorul?
Potrivit legii, singurele rețineri legale din salariu pe care le poate opera angajatorul sunt cele pentru impozitul pe veniturile din salarii, contribuțiile la asigurările sociale și de sănătate, contribuția pentru șomaj și cele referitoare la daune cauzate angajatorului constatate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Orice alte reţineri salariale în afara celor menţionate mai sus, nu intră în sfera acceptată de Codul Muncii.
Reținerile lunare nu pot depăși jumătate din salariul net, lucru justificat de faptul că salariatul nu poate fi lipsit în totalitate de bani, pentru că s-ar ajunge la situația în care nu își poate asigura subzistența. De exemplu, începând cu 01.02.2013 salariul minim brut pe țară este 750 lei ceea ce corespunde unui salariu net de 566 lei, astfel încât i se pot reține cel mult 283 lei.
Există situația des întâlnită în care salariatul produce o pagubă angajatorului (de exemplu strică un utilaj), dar nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să ateste dauna cauzată, în schimb salariatul semnează un angajament de plată cu angajatorul. În această situație angajatorul nu poate să facă rețineri din salariu. Dacă salariatul după ce își încasează salariul va achita de bună-voie conform angajamentului asumat sumele respective pentru a acoperi dauna produsă, angajatorul poate încasa acei bani.
Dacă există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să ateste dauna cauzată, atunci angajatorul îi poate reține din salariu o rată lunară ce nu poate depăși 1/3 din salariul lunar net al salariatului.
Sunt situații în care un salariat are mai multe datorii de achitat într-o lună către mai mulți creditori. Legiuitorul a stabilit ordinea în care se plătesc acestea și anume: întâi se achită obligațiile de întreținere (de exemplu pensia de întreținere pentru minor), apoi contribuțiile și impozitele către stat. A treia categorie de datorii este cea a acoperirii daunelor provocate proprietații publice prin fapte ilicite ( obligația de reparație a pagubelor cauzate prin moarte, vătămare corporală sau a sănătății) și la final acoperirea celorlalte datorii aici fiind incluse pretențiile angajatorului recunoscute printr-o hotărâre judecătorescă definitivă și irevocabilă.
Situația opririi din salariu de către bancă
Acesta este un aspect des întâlnit, dar care încalcă prevederile Codului Muncii care statuează că nu se poate face nicio reținere din salariu în afara celor prevăzute de lege. Au fost cazuri în care în baza contractelor de credit băncile au reținut sume din conturile salariaților pentru a acoperi, de exemplu, anumite restanțe.
Consider că ne aflăm în fața unui abuz care trebuie oprit. Ar trebui să existe o reglementare clară care să interzică băncilor să blocheze conturile oamenilor, lăsându-i fără banii necesari asigurării traiului zilnic. Am întâlnit situații în care o mamă singură care își întreținea fiica de vârstă școlară și mama bolnavă s-a trezit peste noapte cu contul de salarii blocat de către bancă. Ar trebui ca și banca să respecte drepturile conferite de lege salariatului și anume ca reținerile lunare să nu poată depăși 1/3 din salariul net pentru datoria băncii, respectiv pentru toate datoriile lunare să nu se ia mai mult de 1/2 din salariul net lunar. Abuzurile băncilor s-au manifestat în cazuri în care au operat o oprire de 1/3 din salariul respectivei persoane, în contextul în care banca era notificată că persoanei în cauză i se făceau rețineri de 1/2 din salariu pentru alte datorii.
Cazuri practice
În situația doamnei C. reținerea din salariu nu este conformă cu prevederile Codului Muncii în materie, pentru că angajatorul nu a acționat în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și nici nu a existat vreun act intern prin care să fie declanșată procedura abaterii disciplinare. În lipsa hotărârii judecătorești, angajatorul nu poate face rețineri din salariu considerând că s-a săvârșit o abatere disciplinară fără să declanșeze procedura cercetării disciplinare. Dacă în urma cercetării disciplinare, se constată că a existat culpa doamnei C. și din acest motiv aceasta nu și-a efectuat lucrările respective, se poate dispune aplicarea sancțiunii disciplinare prin reducerea salariului.
În cazul în care un angajat lipsește motivat de la serviciu fiind citat ca martor într-un proces civil, penal și dovedește acest lucru cu citația, angajatorul trebuie să îi plătească acea zi de lucru, pentru că lipsește motivat de la serviciu. Dacă salariatul absentează nemotivat sau se află în concediu fără plată, angajatorul este îndreptățit să nu îl plătească pentru timpul respectiv.
Angajatorul are dreptul să îşi acopere prejudiciul provocat de dauna produsă de salariat, însă legea impune ca şi condiţie existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care să ateste existenţa daunei provocate. Consider că legea este excesiv de birocratică vis-a-vis de angajator care rămâne cu prejudiciul produs de salariat neacoperit până reuşeşte să obţină o hotărâre judecătorească.
Pe viitor, ar trebui ca legiuitorul să accepte ca angajamentul semnat de salariat prin care recunoaşte paguba produsă, să aibă valoare de contract între părţi şi să îl îndreptăţească pe angajator să îi reţină din salariu până îşi acoperă prejudiciul.
Până la urmă salariatul trebuie să fie sancţionat imediat ce produce paguba pentru ca pe viitor să fie mai atent, să ştie că există un element coercitiv cu aplicare imediată, pentru că cine greşeşte, plăteşte!