Poate că una dintre temerile cu care se confruntă angajații români este concedierea care poate veni din partea angajatorului. Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului și poate fi dispusă pentru motive ce țin sau nu de persoana salariatului. Ea reprezintă un act juridic de voință unilaterală fără să fie necesar acordul salariatului în acest sens, fiind suficientă manifestarea de voință din partea angajatorului.

O problemă care a generat interpretări diferite în practica instanțelor și care a determinat sesizarea ÎCCJ pentru a stabili modul corect de interpretare se referă la posibilitatea ca angajatorul să poată revoca decizia de concediere și, în caz afirmativ, până la ce moment este îndreptățit să facă acest lucru.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Într-o primă opinie, instanțele de judecată au considerat că angajatorul poate revoca decizia de concediere doar până la încetarea contractului individual de muncă (până când s-a comunicat decizia de concediere către salariat). De la data comunicării către salariat, această decizie își produce efectele.

Conform celei de a doua orientări, decizia de revocare nu face parte din categoria actelor juridice civile cu caracter unilateral, ci este un act de dreptul muncii. Astfel, ea poate fi revocată și după comunicarea sa către salariat și după intrarea sa în circuitul civil, considerând că angajatorul poate din proprie inițiativă sau în urma unei sesizări să constate netemeinicia sau nelegalitatea concedierii putând revoca decizia de concediere.

Aceste instanțe de judecată consideră că revocarea poate interveni și după sesizarea instanței de judecată, în cursul judecății până la soluționarea definitivă a procesului. Decizia poate fi revocată până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în cadrul contestației formulate împotriva deciziei de concediere. Dacă decizia de concediere s-ar revoca după acest moment, s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat.

Există și a treia opinie minoritară conform căreia decizia de concediere este un act de dreptul muncii care poate fi revocat oricând, pentru că în lege nu ar exista prevăzut vreun termen pentru angajator. Conform acestor instanțe de judecată, angajatorul poate revoca unilateral decizia, chiar și după pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Se consideră că actul de revocare produce efecte retroactiv de la data emiterii lui, nu de la o dată ulterioară și angajatorul nu poate condiționa efectele revocării de un termen fixat unilateral.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ  a analizat problema de drept cu care a fost sesizată și a pronunțat Decizia 18/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 767 din 30 septembrie 2016. Decizia de concediere este un act unilateral al angajatorului care produce efecte de la data comunicării sale către salariat. Codul muncii prevede faptul că prevederile sale se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, dacă acestea nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă din Codul muncii, se completează cu prevederile legislației civile.

Pentru a putea dezlega problema supusă atenției, ÎCCJ  a analizat dispozițiile legii civile cu privire la natura juridică a actului juridic unilateral, în contextul în care decizia de concediere se încadrează în acest tip de acte.

Știrile juridice prevăd că este unilateral actul juridic care presupune doar manifestarea de voință a autorului său. Dacă legea nu prevede altfel, prevederile cu privire la contracte, se aplică și la actele unilaterale. Regula este că actul unilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului și ori de câte ori informarea destinatarului se impune. Actul unilateral va produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat la cunoștință de acesta din motive neimputabile lui.

ÎCCJ consideră că în Codul muncii nu există o derogare expresă de la regimul actelor juridice unilaterale așa cum este el prevăzut de legea civilă. Noutățile legislative prevăd că decizia de concediere devine irevocabilă de la momentul la care a fost comunicată salariatului, dată de la care își produce efectele. Astfel, până la momentul comunicării, decizia de concediere poate fi revocată de angajator. Pentru  a păstra simetria actelor juridice, actul de revocare va trebui comunicat salariatului și va produce efecte de la data comunicării.

ÎCCJ consideră că decizia de concediere este un act juridic de dreptul muncii a cărei reglementare este compatibilă cu dispozițiile din Codul civil și ale cărei efecte se produc de la comunicare.

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că decizia de concediere poate fi revocată numai până la data comunicării sale către salariat, pentru că de la acel moment își produce efectele manifestarea de voință a angajatorului cu privire la încetarea raportului juridic de muncă. Un nou raport de muncă poate fi reluat doar cu exprimarea unui acord de voință al părților.

Ești concediat!

Criza economică a afectat în mod semnificativ piața muncii, iar situațiile în care o persoană mergea la culcare ca fiind angajat și se trezea dimineața fără un loc de muncă au devenit tot mai frecvente. Pentru mulți angajați coșmarul de a-și auzi șeful așa pe nepusă masă spunând „ești concediat!” a devenit, din păcate, realitate. Noaptea este un sfetnic bun și, de multe ori angajatorii, revin asupra deciziei de concediere.

Pentru a evita litigiile cu angajații, trebuie să se gândească de două ori înainte de a emite decizia de concediere și de a o comunica, pentru că, o dată trimisă către salariat, nu mai este cale de întoarcere!