Legea nr. 53/2003 Codul muncii reglementează statutul salariaților care efectuează munca la domiciliu, stabilind că aceștia sunt acei salariați care îndeplinesc la domiciliul lor activitățile specifice profesiei pe care o dețin.

Munca la domiciliu poate fi întreprinsă de o sferă largă de angajați, în măsura în care activitatea pe care o desfășoară le permite acest lucru (spre exemplu: contabili, economiști, proiectanți, croitori, IT-iști, traducători, consultanți etc.).

Conform informării emise de ITM Sălaj, munca la domiciliu este o formă a muncii la distanță, dar care impune desfășurarea muncii salariatului la domiciliul său.

Potrivit legislației, salariatul cu munca la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute prin lege, prin regulamentele interne și prin contractele colective de muncă aplicabile salariaților al căror loc de muncă este la sediul angajatorului.

Munca la domiciliu poate fi desfășurată doar în baza unui contract individual de muncă, încheiat în forma scrisă, care respectă toate prevederile prevăzute de Codul muncii pentru încheierea contractelor individuale de muncă.

O caracteristică importantă a acestui tip de contract este aceea că salariatul își stabilește singur programul de lucru.

Deși are libertate în alegerea programului de lucru, Codul muncii stabilește că angajatorul are dreptul de a verifica activitatea salariatului cu munca la domiciliu în baza unui program stabilit în prealabil cu salariatul și stipulat în contractul de muncă.