Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Art. 171 C. muncii prevede prescripía drepturilor salariale iar potrivit ultimelor noutăţi legislative a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale este supus prescripţiei, contravin prevederilor art. 44 din Constituţie. În acest sens, arată că drepturile salariale fac parte din conţinutul complex al dreptului de proprietate, aşa cum s-a statuat atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi în cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin instituirea prescripţiei asupra drepturilor salariale, acestea nu mai sunt asimilate dreptului de proprietate şi se instituie o expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică.

Curtea Constituţională reţine că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate, prin care se instituie un termen de prescripţie de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părţile litigante.

Prin prescripţie se stinge doar dreptul la acţiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine, pe cale silită, îndeplinirea obligaţiei subiectului pasiv. Aşadar, prescripţia nu stinge dreptul subiectiv în substanţa lui, drept care continuă să subziste, şi nici obligaţia corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, Curtea a amintit că în această materie sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripţie.

Mai mult, prin Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, Curtea a precizat şi că dispoziţiile de lege criticate nu reglementează măsura exproprierii, ci instituie un termen de prescripţie de 3 ani pentru acţiunile privind soluţionarea unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce constituie o sancţiune a pasivităţii în apărarea dreptului subiectiv.

Prin urmare, această excepţie de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 846/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 293/2018.