În luna ianuarie 2015 s-a făcut cea mai importantă modificare a Codului Muncii, prin care stabileşte că lucrătorii temporari în alte state UE trebuie să fie plătiţi, pentru fiecare misiune în parte, cel puţin la acelaşi nivel cu angajaţii utilizatorului care prestează aceeaşi muncă sau una similară.

Înainte de această modificare adusă Codului Muncii prin Legea nr. 12/2015, salariul se stabilea prin negocierea directă a salariatului cu agentul de muncă temporară, singura condiţie fiind ca salariul să nu fie mai mic decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată pentru aria geografică în care utilizatorul îşi desfăşura activitatea. Unii agenţi de muncă temporară au interpretat abuziv legislaţia, profitând de o lacună legislativă, şi au acordat salariaţilor salariul minim din România, compensând prin diurnă diferenţa de bani până la un salariu minim al ţării în care trimiteau lucrători.

Prin urmare, s-a impus modificarea Codului Muncii, mai ales că au existat foarte multe cazuri în care agenţii de muncă temporară au  trimis peste graniţe salariaţi temporari care au făcut concurență neloială pe piaţa muncii din statul în care erau trimişi să muncească.

Atâta timp cât salariul angajatului temporar se va raporta la salariul angajatului utilizatorului, costurile utilizatorului vor fi cel puţin egale cu cele pentru angajaţii proprii.