Angajatorul are obligaţia să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă.

Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.

Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.

Potrivit legislației, orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit; b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă; c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului; d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.

Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.

Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.