Contractul individual de muncă încetează de drept dacă ne aflăm în situaţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003, Codul muncii.
Una dintre cele mai dese încetări a contractului de muncă este data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II.
Prevederea conform căreia contractul de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III a constituit potrivit ultimelor noutăţi legislative obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Cum a fost motivată excepţia de neconstituţionalitate?
S-a susţinut că dispoziţiile de lege criticate, care prevăd încetarea de drept a contractului individual de muncă la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, sunt contrare prevederilor constituţionale. În acest sens, arată că aceste dispoziţii de lege fac imposibilă continuarea raporturilor de muncă cu un program redus de 4 ore pe zi, deşi, potrivit definiţiei date de art. 69 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, invaliditatea de gradul III se caracterizează prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze însă o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.
Astfel, este restrâns exerciţiul dreptului la muncă, întrucât continuarea activităţii profesionale este lăsată la latitudinea angajatorului, care poate opta dacă mai doreşte sau nu să încheie un nou contract individual de muncă. De asemenea, se încalcă prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât măsura încetării de drept a contractului individual de muncă în ipoteza arătată mai sus nu este rezonabilă şi transformă dreptul la muncă într-o simplă noţiune teoretică, iluzorie.
Totodată, măsura este disproporţionată, iar o soluţie echitabilă pentru ambele părţi ar impune modificarea contractului individual de muncă prin restrângerea duratei de lucru. În sfârşit, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II – a, prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 instituie o discriminare ce are ca temei starea de invaliditate.
Opina Curţii Constituţionale
Curtea reaminteşte că pensionarii de invaliditate de gradul III păstrează o parte din capacitatea de muncă, ceea ce le permite să desfăşoare o activitate profesională în limite restrânse, soluţia legislativă consacrată de art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 răspunde şi nevoii de a încuraja rămânerea asiguraţilor cât mai mult în masa activă a populaţiei, fapt ce contribuie la menţinerea unui număr cât mai mare de contribuabili la fondul asigurărilor sociale.
Curtea apreciază că, deşi în ipoteza normei de drept criticate nu se poate vorbi despre o afectare a dreptului la muncă în substanţa sa, în egală măsură nu se poate omite că măsura încetării de drept a contractului individual de muncă de la comunicarea deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III reprezintă o restrângere a exerciţiului dreptului la muncă, care impune a fi analizat, prin efectuarea unui test de proporţionalitate, dacă această soluţie legislativă este rezonabilă, proporţională cu obiectivul urmărit şi nu transformă dreptul la muncă în unul iluzoriu/teoretic.
CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate
Curtea consideră că această măsură reprezintă, fără îndoială, o modalitate tranşantă, neechivocă de a marca încetarea raporturilor de muncă întemeiate pe condiţii care nu mai pot fi întrunite. Angajatorul nu este obligat să dovedească faptul că salariatul nu mai corespunde cerinţelor locului de muncă, acest fapt fiind prezumat din însăşi decizia de pensionare de invaliditate de gradul III. În consecinţă, soluţia legislativă criticată pare să răspundă raţiunii avute în vedere de legiuitor, fiind adecvată acesteia.
În concluzie, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 759/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 108/2018.