Atunci când ești angajat la o companie, trebuie să te supui atât regulilor din acel loc, cât și dispozițiilor legale în materia relațiilor de muncă. Atât angajatul, cât și angajatorul au obligația de a acționa în limitele Codului muncii, în scopul de a nu se crea inechități și discriminări în raporturile de muncă.
Este bine cunoscut faptul că raportul de muncă implică o relație de subordonare a angajatului față de angajator. Această relație de muncă implică pe lângă subordonare, atât drepturi, cât și obligații de ambele părți.
Una dintre situațiile care a creat nemulțumire în rândul angajaților a fost cea privind posibilitatea angajatorului de a putea dispune suspendarea din inițiativa sa exclusivă a contractului individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Ce argumente au fost date în invocarea neconstituționalității acestor prevederi legale?
Au fost și sunt o serie de cazuri în care angajatorul formulează plângere penală împotriva propriului angajat și apoi îi suspendă în mod unilateral contractul de muncă. Prin crearea posibilității suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului sunt încălcate prevederile legale privind prezumția de nevinovăție. În plus, salariatul este pedepsit de două ori: o dată că i s-a formulat plângere penală și, dacă este găsit vinovat, va suporta sancțiunile stabilite prin hotărârea judecătorească, și, în al doilea rând, este sancționat de angajator anterior pronunțării instanței asupra vinovăției sale.
Știrile juridice arată că dacă salariatul este găsit nevinovat și i se vor acorda despăgubiri, acestea nu vor putea compensa suferința sa materială și morală. În plus, se precizează că există categorii (parlamentarii, magistrații) cărora nu li suspendă contractul de muncă într-un asemenea caz, ci în cazul acestora activitatea încetează fie de la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare (de exemplu, marii demnitari), fie de la trimiterea în judecată (cazul magistraților).
Aceste prevederi sunt considerate a fi neconstituționale, pentru că nu prevăd termenul până la care operează sau încetează măsura suspendării contractului individual de muncă în situația depunerii plângerii penale de către angajator împotriva salariatului său.
În ce cazuri poate fi suspendat contractul individual de muncă?
Codul muncii dispune că un contract de muncă poate fi suspendat: de drept, prin acordul părților sau în mod unilateral din inițiativa angajatorului sau a angajatului. În oricare dintre forme are loc suspendarea, efectul îl reprezintă suspendarea muncii depuse de către angajat și a plății drepturilor salariale de către angajator. Practic, pe durata suspendării, salariatul va beneficia de toate drepturile și obligațiile din contractul său de muncă, regulament intern, contract colectiv de muncă minus plata salariului de către angajator. Astfel, și angajatorul are toate obligațiile legale față de angajat minus plata contribuțiilor sociale, pentru că nu îi achită salariul.
Dacă contractul a fost suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile și în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului și au încetat aceste cauze, atunci salariatul va reveni la muncă și angajatorul îi va achita salariul retroactiv inclusiv pentru perioada cât a operat suspendarea.
Rețineți că angajatorul poate suspenda tot din inițiativa sa contractul angajatului, în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activității, dar fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
În acest caz, salariatul va beneficia de o indemnizație de la angajator ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător. Pe durata acestei întreruperi temporare a activității, salariații se vor afla la dispoziția angajatorului pentru a începe lucrul, iar angajatorul are obligația de a achita pentru indemnizația plătită angajatului contribuții pentru asigurări sociale, asigurări de sănătate, concedii, pentru fondul de risc de accidente și boli profesionale și pentru fondul de garantare a creanțelor salariale.
Ce a decis CCR?
CCR s-a pronunțat asupra acestei excepții de neconstituționalitate prin Decizia 279/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 431 din 17 iunie 2015. Faptul că angajatorul are inițiativa exclusivă de a suspenda contractul de muncă în acest caz, nu presupune și aplicarea vreunei sancțiuni penale sau disciplinare și, în plus, nu îl împiedică pe salariat să se încadreze pe durata suspendării contractului său de muncă la altă companie sau în altă funcție decât cea cu care este incompatibilă fapta ce constituie obiectul plângerii.
Prin lăsarea la liberul arbitru al angajatorului a măsurii suspendării contractului de muncă se ajunge la o restrângere a exercițiului dreptului la muncă al angajatului. Rațiunea pentru care legiuitorul a formulat această prevedere legală a fost determinată de scopul de a proteja interesele și drepturile angajatorului care pot fi patrimoniale și/sau nepatrimoniale (de exemplu, dreptul angajatorului de a lua măsurile necesare pentru o bună desfășurare a activității sale).
CCR constată că modul în care este formulat articolul din Codul muncii care face obiectul excepției de neconstituționalitate lasă în totalitate la aprecierea angajatorului suspendarea contractului de muncă. Or, deciziile acestuia pot fi subiective și/sau abuzive mai ales că tot el este cel care a formulat plângerea penală împotriva salariatului.
Este foarte important de văzut dacă măsura suspendării contractului de muncă este justificată de un scop legitim și dacă se păstrează un echilibru între drepturile și obligațiile părților. Noutățile legislative ale CCR precizează că măsura suspendării contractului de muncă ca efect al plângerii penale a angajatorului este excesivă și vădit disproporționată față de obiectivul urmărit.
În plus, legiuitorul a dispus modificări ale statutului magistraților pentru a spori garanțiile ce însoțesc suspendarea raporturilor de muncă sau din funcție. În acest sens, începând cu 1 februarie 2014, magistrații vor fi suspendați din funcție la data trimiterii în judecată, iar nu de la punerea în mișcare a acțiunii penale.
În concluzie, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile invocate din Codul muncii sunt neconstituționale. Această prevedere declarată neconstituțională va fi suspendată timp de 45 de zile începând cu data publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial. Parlamentul sau Guvernul au la dispoziție cele 45 de zile pentru a pune în acord Codul muncii cu Decizia CCR.
Dacă acest fapt nu se va realiza, atunci posibilitatea suspendării contractului de muncă din inițiativa angajatorului care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau dacă acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, nu își va mai putea produce efectele juridice.