De cele mai multe ori, oamenii văd în liderul lor de sindicat omul care le va reprezenta interesele și va lupta pentru drepturile lor. Oamenii îl percep ca pe egalul lor, ca pe cel care se dă peste cap pentru a obține condiții de muncă și de salarizare optime pentru sindicaliști. Din păcate, viața ne-a arătat că mulți dintre acești lideri de sindicat nu sunt chiar atât de egali cu oamenii lor.  „Lider sindical, de ești,/Nu-i ușor ca să trăiești./ Vile, conturi, limunzine/Nu poate avea oricine.”  (Victor Becheanu)

Până și Codul muncii le oferă protecție în fața concedierii angajatorului. Astfel, art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii prevede că este interzisă concedierea pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare grave, săvârșite de acel salariat. Practic, legiuitorul le-a oferit o protecție liderilor de sindicat în fața concedierii care reprezintă marea spaimă a oricăui angajat.

Tocmai acest articol a generat nemulțumiri și a dus la sesizarea CCR pentru a se pronunța dacă este constituțional sau nu art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii.

În ce situații este interzisă concedierea salariatului?

Pentru a asigura protecție salariaților, legiuitorul a stabilit câteva cazuri clare în care legea interzice concedierea. Astfel, salariatul nu poate fi concediat atunci când se află în concediu de odihnă, de maternitate, pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Știrile juridice prevăd printre cazurile ce interzic concedierea și situația în care salariata este gravidă (dacă angajatorul a luat la cunoștință anterior emiterii deciziei de concediere), pe durata incapacității temporare de muncă sau a suspendării activității ca urmare a instituirii carantinei.

Rețineți că aceste cazuri nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului.

Care a fost nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate?

În cazul practic de față, B.S. a chemat în judecată firma  X S.R.L. la care lucra și a contestat decizia de concediere. În cadrul acestui proces firma a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii pe motiv că acestea interzic concedierea salariaților cu funcții eligibile într-un sindicat, indiferent de motivul concedierii, fapt ce creează o situație discriminatorie față de restul salariaților fără astfel de funcții.

În speța de față, în momentul în care salariații au aflat că li se vor desființa posturile, au intrat în concediu medical, timp în care au constituit un sindicat și s-au ales în diferite funcții de conducere, fapt ce l-a pus pe angajator firma X S.R.L. să nu îi poată concedia.

S-a susținut că liderii sindicali au un statut special pentru că au rolul de a apăra interesele salariaților, dar, în ceea ce privește cazul desființării postului ocupat,  ei sunt pe picior de egalitate cu salariații fără funcții sindicale, pentru că măsura concedierii nu are nicio legătură cu activitatea sindicală.

Același rol de a lupta pentru drepturile salariaților le au și reprezentanții acestora care nu beneficiază de privilegiile oferite de legiuitor liderului sindical. Reprezentanții salariaților nu pot fi concediați pentru motive ce țin de mandatul pe care l-au primit de la salariați.

Se susține că acest text de lege încalcă dreptul la muncă și protecție socială al celorlalți salariați împotriva concedierii și principiul egalității în drepturi.

Ce a decis CCR?

 CCR a pronunțat Decizia 814/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 950 din 22 decembrie 2015. CCR a analizat prevederile dreptului intern și internațional pentru a putea pronunța această decizie. Astfel, legislația internă prevede că pe durata exercitării mandatului, reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive ce țin de mandatul primit de la salariați.

Prevederile europene în materie obligă statele membre să asigure pe reprezentanții salariaților aflați în exercițiul funcțiunii că vor beneficia de protecție și garanții suficiente pentru a le da posibilitatea să își îndeplinească în mod corespunzător obligațiile încredințate.

Știrile juridice arată că CCR consideră că textul de lege criticat cuprinde o măsură de protecție a liderilor sindicali pentru a le da acestora posibilitatea de a-și îndeplini în bune condiții atribuțiile, dar reglementează și o interdicție generală de concediere a acestora, atât pentru motive ce țin de persoana salariatului, cât și pentru motive ce nu țin de persoana acestuia. Singurele excepții fiind concedierea pentru abatere disciplinară gravă sau ca urmare a dizolvării, falimentului sau reorganizării judiciare a angajatorului.

Știrile juridice arată că CCR a constatat că textul de lege prevede că interdicția concedierii se aplică pe toată durata exercitării unei funcții eligibile într-un sindicat fără să fie precizată durata și fără să fie enumerate funcțiile eligibile care beneficiază de această protecție.

Noutățile legislative prevăd că protecția celor aleși în astfel de funcții în sindicat trebuie să privească doar activitatea sindicală efectiv desfășurată, nu și activitatea profesională a angajatului. Acest  tratament preferențial care interzice concedierea celor cu funcții eligibile în sindicat și la cazurile ce nu au legătură cu activitatea sindicală, duce la crearea unui privilegiu al acestei categorii față de restul salariaților.

Noutățile legislative arată că art. 60 lit. g din Codul muncii îl limitează pe angajator în a decide modalitatea de organizare a activității sale, în sensul că este restricționat de lege să poată hotărî cu privire la desființarea locul de muncă. Interzicerea concedierii liderilor sindicali poate afecta buna desfășurare a activității angajatorului.

În concluzie, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a decis că prevederile art. 60 alin. 1 din Codul muncii sunt neconstituționale. Acum revine Parlamentului misiunea de a pune în acord Codul muncii cu decizia CCR în termen de 45 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial. Dacă nu se va interveni legislativ, acest text de lege va deveni inaplicabil.

Egalitate sau inechitate?

Modul în care sunt făcute legile ne face să înțelegem că „egalitatea nu există decât în matematică”  (Mihai Eminescu) Decizia CCR a făcut dreptate și a acordat șanse egale tuturor în fața legii, cel puțin aparent.

Cazul de față de demonstrează că „trăim cu toții sub același cer, dar nu avem același orizont.”  (Konrad Adenauer)