Prin zilier înțelegem persoana fizică, cetăţean român sau străin, ce are capacitate de muncă şi care desfăşoară activităţi necalificate cu caracter ocazional, pentru un beneficiar sau un împuternicit al acestuia, contra unei remuneraţii.
O persoană poate desfăşura activităţi ca zilier numai dacă a împlinit vârsta de cel puţin 16 ani. Prin excepţie minorii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani pot desfăşura activitate ca zilieri numai cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali.
Potrivit Legii nr. 52/2011 durata activităţii ocazionale care poate fi exercitată în temeiul prevederilor prezentei legi este de minimum o zi, corespunzător cu 8 ore de muncă.
Niciun zilier nu poate presta activităţi pentru acelaşi beneficiar pe o perioadă mai lungă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic, cu excepţia zilierilor care prestează activităţi în domeniile agricol, silvic, viticol, pomicol, legumicol, floricol, piscicol, creşterii animalelor în sistem extensiv prin păşunatul sezonier al bovinelor, cabalinelor, activităţi sezoniere în cadrul grădinilor botanice, precum şi în activităţile de cercetare – dezvoltare – inovare din domeniul agricol al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu – Şişeşti», al institutelor, centrelor şi staţiunilor de cercetare – dezvoltare aflate în subordinea sa şi al institutelor naţionale, al instituţiilor de învăţământ agricol şi silvic; în cazul acestora, perioada nu poate depăşi 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic.
Potrivit legislației, beneficiarul are obligația să înfiinţeze, să completeze şi să transmită Registrul electronic de evidenţă a zilierilor conform metodologiei şi modelului stabilite prin ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale.
Beneficiarul are obligaţia să înregistreze, în Registrul electronic de evidenţă a zilierilor, în ordine cronologică, toţi zilierii care prestează în folosul său activităţi cu caracter ocazional în baza prezentei legi.
Pentru activitatea executată, zilierul are dreptul la o remuneraţie al cărei cuantum se stabileşte prin negociere directă între părţi. Cuantumul remuneraţiei brute orare stabilite de părţi nu poate fi mai mic decât valoarea/oră a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă la sfârşitul fiecărei zile de lucru sau la sfârşitul săptămânii.