Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată privind dezlegarea unei chestiuni de drept cu privire la Legea salarizării.

Obiectul sesizării

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 6 lit. b) din Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea – cadru nr. 153/2017), prin invocarea principiului nediscriminării, se pot recunoaşte la nivel maxim sporurile prevăzute de art. 4 şi 5 din capitolul VIII anexa nr. V din Legea – cadru nr. 153/2017, prin raportare la drepturile recunoscute la nivel maxim prin hotărâri judecătoreşti definitive altor magistraţi, chiar dacă astfel s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din acelaşi act normativ?

Decizia ÎCCJ

Prin Decizia nr. 3/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 132/2024, a admis sesizarea și a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 6 lit. b) din Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 şi 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii – cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel sar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din acelaşi act normativ.