Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu recursul în interesul legii în materie civilă cu privire la executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice.

Obiectul sesizării

Problema de drept supusă atenţiei: “Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002 şi ale art. 781 alin. (5) lit. c) din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte executarea silită prin poprire a sumelor destinate plăţii drepturilor salariale, aflate în conturi deschise la unităţile de trezorerie şi societăţi bancare”.

Practica judiciară

Într-o primă orientare de jurisprudenţă se consideră că prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, lege specială în materie, care se aplică cu prioritate, s-a stabilit o procedură specială, derogatorie de la prevederile dreptului comun în ceea ce priveşte executarea creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice.

În a doua orientare jurisprudenţială, s-a apreciat că dispoziţiile art. 781 alin. (5) lit. c) din Codul de procedură civilă sunt aplicabile şi în ipoteza executării silite prin poprire a instituţiilor şi autorităţilor publice, astfel încât sunt exceptate de la poprire sumele cu destinaţia de salarii doar pentru o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi, termen la expirarea căruia sumele având această destinaţie pot fi executate silit.

RIL admis!

ÎCCJ a reţinut că nu se poate aprecia că norma derogatorie de la dreptul comun, cuprinsă în art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, ar reprezenta în realitate recunoaşterea unei imunităţi de executare silită a statului sau a autorităţilor acestuia, care ar permite debitorului să se sustragă de la obligaţiile care îi revin, deoarece creditorii beneficiari ai unor titluri executorii contra statului au la dispoziţie pentru executarea silită toate celelalte modalităţi de executare, iar insesizabilitatea reglementată de norma specială este numai parţială, cu privire doar la acele sume cu afectaţiune specială “destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate.”

Prin Decizia nr. 1/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 184/2020, s-a reţinut că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 781 alin. (5) lit. c) din Codul de procedură civilă [fost art. 452 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă de la 1865], sumele destinate plăţii drepturilor salariale, aflate în conturi deschise la unităţile de trezorerie şi societăţi bancare, nu pot face obiectul executării silite prin poprire.