În momentul în care ești angajat și îți dorești să promovezi, trebuie să cunoști una dintre regulile de aur care îți va aduce reușita dacă crezi în ea și o vei aplica: “Nu ești plătit pe oră. Ești plătit pentru valoarea care o aduci orei.“ (Jim Rohn).

Aceasta era și filosofia de lucru în firma X unde lucra ca și specialist la departamentul de resurse umane doamna S. Era omul potrivit la locul potrivit, angajatorul fiind mulțumit de activitatea ei.

Într-o zi, angajatorul i-a cerut doamnei S. să întocmească o situație amplă legată de activitatea departamentului de resurse umane, însă apărând o urgență i s-a cerut să o realizeze în 24 de ore. Panicată că nu are timp și speriată de tonul vocii angajatorului care i s-a părut a fi amenințător, s-a apucat să lucreze la acel raport și să caute datele necesare pentru realizarea lui conform cerințelor. În timp ce lucra, doamna S. a realizat că făcuse o greșeală în evidențele ei acum câteva săptămâni. Realizând gafa comisă, i s-a făcut rău, suferind un atac de panică. Alarmați, colegii au chemat de urgență salvarea.

După acest episod peste care doamna S. a trecut cu bine, a decis să înainteze demisia sa angajatorului, nemotivând-o. La două zile după ce și-a depus demisia, s-a răzgândit și a înaintat angajatorului o cerere de revocare a demisiei motivând că și-a dat demisia deoarece a fost supusă la presiuni psihice și amenințări. Angajatorul de la firma X în urma demisiei primite a dispus încetarea contractului de muncă al doamnei S. Supărată că angajatorul nu vrea să o reprimească la serviciu și să șteargă cu buretele demisia ei, l-a acționat în instanță.

Ce prevede Codul Muncii referitor la demisie?

Demisia reprezintă actul unilateral de voință al salariatului care își manifestă în scris dorința de a înceta contractul individual de muncă. Cererea scrisă este înaintată angajatorului care este obligat să o primească. Salariatul nu are obligația de a-și motiva demisia, însă, dacă dorește, o poate face.

Preavizul în cazul demisiei reprezintă un drept al angajatorului și are rolul de a-l proteja pe acesta în cazul în care pleacă un angajat, în sensul de a nu-i fi afectată afacerea. Preavizul este răgazul dat de legiuitor angajatorului pentru a putea să înceapă un proces de reangajare pe locul ce rămâne vacant în urma demisiei.

Acesta este motivul pentru care legiuitorul a mărit în cazul demisiei termenul de preaviz la 20 de zile lucrătoare pentru angajații cu funcții de execuție și la 45 de zile lucrătoare pentru cei cu funcții de conducere (înainte era de 15 zile, respectiv 30 de zile). Contractul de muncă încetează la momentul expirării termenului de preaviz.

Dacă în perioada de preaviz, contractul de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător. De exemplu, dacă salariatul prezintă un certificat de concediu medical de 7 zile, contractul de muncă va fi suspendat 7 zile. În aceste condiții, contractul de muncă va înceta cu 7 zile mai târziu față de data stabilită inițial, însă cele 7 zile de concediu medical nu se scad din perioada de preaviz.

Ce se întâmplă dacă salariatul retractează demisia?

Așa cum demisia este un act unilateral al angajatului care își produce efectele independent de voința angajatorului și retractarea demisiei este tot un act unilateral cu mențiunea că este necesar acordul expres al angajatorului pentru a-și produce efectele. Concret, pentru ca demisia să fie revocată angajatorul trebuie să își dea acordul. Fără acest acord, decizia unilaterală de încetare a contractului individual de muncă este irevocabilă, nu se mai poate reveni asupra ei și demisia își produce efectele.

Va fi revocată demisia doamnei S.?

În motivarea contestației sale, doamna S. a arătat că și-a dat demisia, deoarece a fost supusă la amenințări și presiuni psihice, astfel încât la momentul la care și-a dat demisia consimțământul ei a fost viciat. În plus, pe fondul amenințărilor a făcut un atac de panică necesitând îngrijiri medicale.

Cântărind toate elementele cauzei, instanța a stabilit că susținerile doamnei S. nu sunt dovedite, iar acel atac de panică nu poate duce la concluzia că a fost supusă la presiuni psihice din partea angajatorului. Având în vedere funcția ocupată în cadrul firmei X aceea de specialist resurse umane, instanța a apreciat că aceasta avea un nivel ridicat de pregătire și cunoștințe, astfel încât simpla ridicare a glasului directorului, nu putea să îi creeze o temere că este supusă la presiuni psihice și să îi vicieze consimțământul.

Angajatorul a procedat corect, a luat act de demisia doamnei S., neacceptând revocarea acesteia. Instanța a respins contestația acesteia fiindcă nu s-a dovedit că ar fi obligat-o cineva să își dea demisia.

Astfel, demisia doamnei S. și-a produs efectele. Dintr-un capriciu, din jocul de-a demisia, a rămas fără job și nici nu poate beneficia de șomaj. De multe ori, demisia produce dificultăți atât salariatului, cât și angajatorului a cărui activitate este perturbată. Acesta din urmă trebuie să înceapă demersurile de a găsi un înlocuitor pentru demisionar. Gândiți-vă la consecințele gestului vostru înainte de a vă scrie demisia!

Motivele demisiei sunt variate și mulți dintre cei care fac acest gest se gândesc că, decât să muncească 8 ore pe zi, mai bine pleacă în altă parte unde pot ajunge șefi. Ceea ce nu știu este că: “Lucrând cu sârg câte 8 ore pe zi, este posibil ca până la urmă să ajungi șef și să lucrezi 12 ore pe zi.” (Robert Frost)