Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Potrivit legislaţiei, viitorul salariat trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a putea fi încadrat în muncă. Astfel, art. 13 C. muncii prevede şi interdicţii la încadrarea în muncă, potrivit ştirilor juridice, încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani şi a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.

Ne întrebăm ce se întâmplă dacă se încheie un contract individual de muncă cu un interzis judecătoresc?

Contractul individual de muncă încheiat cu o persoană pusă sub interdicţie este lovit de nulitate absolută, deoarece art. 13 alin. (4) din Codul muncii interzice încadrarea în muncă a acestor persoane. Această nulitate nu poate fi acoperită decât în ipoteza ridicării interdicţiei.

Angajatorul nu poate emite, în temeiul art. 56 lit. e) din Codul muncii, o decizie de încetare de drept a contractului individual de muncă încheiat cu o persoană pusă sub interdicţie, dacă nu sunt îndeplinite cerinţele din acest text legal. Împrejurarea că, la data încheierii contractul individual de muncă, angajatorul avea cunoştinţă că persoana angajată este pusă sub interdicţie nu este de natură să înlăture sancţiunea nulităţii absolute a unui astfel de contract.

Cele prezentate mai sus au fost stabilite într-un caz practic de către instanţa de judecată.

Astfel, Prin sentinţa civilă pronunţată de Tribunal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.G., în calitate de tutore al fiicei sale P.D.O.,  în contradictoriu cu pârâta F, precum şi cererea reconvenţională.

S-a anulat decizia de încetare a contractului individual de muncă, emisă de pârâtă, şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate,  precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta. Totodată, a fost constatată şi nulitatea contractului individual de muncă.

Pentru a stabili cele de mei sus Curtea a reţinut că având în vedere că, la încheierea contractului de muncă nu au fost respectate condiţiile legale pentru încheierea lui valabilă, întrucât a fost încadrată în muncă o persoană pusă sub interdicţie judecătorească, tribunalul a admis cererea reconvenţională şi a constatat nulitatea absolută a contractului.

Mai mult, potrivit ştirilor juridice, în speţă, nulitatea nu poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege. Dat fiind că nulitatea produce efecte numai pentru viitor şi văzând dispoziţiile art. 78 C. Muncii, prima instanţă a obligat pârâta la plata către reclamantă a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate.

În concluzie, contractul individual de muncă încheiat cu o persoană pusă sub interdicţie este lovit de nulitate absolută, deoarece art. 13 alin. (4) din Codul muncii interzice încadrarea în muncă a acestor persoane. Această nulitate nu poate fi acoperită decât în ipoteza ridicării interdicţiei.