“Funcționarii publici sunt slujitorii și reprezentanții oamenilor pentru a pune în practică legile pe care oamenii le-au făcut”. (Grover Cleveland) Ca în orice altă meserie și cea de funcționar public presupune riscuri și stres, iar legiuitorul a considerat că s-ar impune să dea naștere unei inițiative legislative conform căreia doar personalul ANAF să poată primi un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% care se va aplica la salariul de bază lunar, va face parte din acesta și va constitui bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.

Această propunere legislativă a fost înregistrată la Senat în februarie 2015 și adoptată în iunie 2015. În septembrie 2015 a fost înregistrată spre dezbatere la Camera Deputaților, iar în iunie 2016 a fost adoptată legea. În iulie 2016 Guvernul a sesizat CCR cu o excepție de neconstituționalitate privind aceste prevederi.

Care a fost obiectul excepției de neconstituționalitate?

S-a susținut că acest spor are caracter discriminatoriu în raport cu personalul care lucrează în celelalte instituții publice. Dacă acest spor s-ar acorda doar personalului de la ANAF, celelalte categorii de personal vor solicita și ele acest spor și vor putea promova acțiuni în instanță în acest scop. În plus, legea nu precizează activitatea specifică pentru care se acordă acest drept salarial.

Legea nu indică sursele de finanțare pentru susținerea acestei majorări salariale și nici nu precizează care sunt efectele asupra bugetului, sens în care Guvernul consideră că se încalcă prevederile constituționale privind egalitatea în drepturi și dispoziția conform căreia nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.

Obiectul excepției s-ar putea sintetiza în epigrama lui Cristian Ionuț: “suntem egali în fața legii/Pentru că suntem mulți creduli,/Favoruri, sporuri, privilegii,/Le au doar ei, noi suntem nuli…”

Ce a decis CCR?

CCR  a pronunțat Decizia 667/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 57 din 19 ianuarie 2017. Știrile juridice arată că aceste sporuri acordate unor salariați prin acte normative sunt drepturi salariale suplimentare fără să intre în categoria drepturilor fundamentale garantate de Constituție.

Legiuitorul este liber să decidă cu privire la acordarea anumitor sporuri la salariul de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, modifica, suspenda sau anula. Singura condiție pe care legiuitorul este obligat să o respecte este ca instituirea acestor sporuri, modificarea sau încetarea lor să vizeze toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.

În cazul de față, așa cum este redactat textul de lege supus analizei CCR, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este aplicat la salariul de bază devenind  parte integrantă a acestuia, aspect care instituie un privilegiu cu privire la determinarea salariului de bază. Acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiază o parte a personalului se calculează la indemnizația de bază lunară fără să devină parte a acesteia așa cum apare în textul supus analizei.

Regula este că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, astfel încât se realizează o distincție între salariul de bază și sporuri. Dacă această regulă nu este respectată se ajunge la situația ca alte sporuri să fie calculate având drept bază și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la calculul unui spor la spor.

CCR consideră că prin aplicarea acestui spor se creează un privilegiu în materia stabilirii salariului pentru personalul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANAF). Este în contradicție cu legea ca acest spor să fie atât o parte a salariului de bază  la care să se calculeze procentual alte sporuri, cât și un adaos salarial pentru compensarea unor condiții de muncă.

Textul de lege vizează acordarea sporului pentru personalul ANAF, adică pentru maxim 198 de posturi, inclusiv demnitarii și posturile aferente cabinetului președintelui Agenției. Prin instituirea acestui spor, s-a creat un tratament privilegiat pentru personalul ANAF, fapt ce încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi.

Constituția prevede că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare. Aceasta trebuie să poată acoperi cheltuiala în condițiile legii bugetare anuale. Legiuitorul s-a referit la o cheltuială care să fie previzionată în bugetul de stat pentru a putea fi acoperită în cursul anului bugetar fără să vizeze existența unor resurse financiare suficiente la momentul adoptării legii.

Astfel, CCR admite excepția de neconstituționalitate și constată că este neconstituțională sintagma “care face parte din acesta și care constituie bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.”

Parlamentul are obligația de a pune în acord textul de lege declarat neconstituțional de CCR. Astfel, procesul legislativ de reexaminare va fi reluat doar cu privire la textul de lege care se referă la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% aplicat personalului ANAF la salariul de bază lunar și care face parte din acesta și constituie bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă raportându-se la salariul de bază.

Muncim cu spor sau …cu sporuri?

Văzând că plouă cu sporuri și alte drepturi, te întrebi ce sporuri s-ar mai putea inventa pentru ca românul să fie motivat să muncească. “Spor de altitudine, spor de subteran, spor de pericol, spor de noapte etc. Înainte munceam cu spor. Astăzi muncim cu sporuri.” (Valeriu Butulescu)