De la statul român se cere mai multă grijă pentru milioanele de cetăţeni aflaţi la muncă peste hotare. Dacă n-a putut face prea multe pentru a favoriza libera iniţiativă şi crearea de locuri de muncă aici, în ţara-mamă, statul trebuie (măcar) să asigure o minimă protecţie cetăţenilor români care pleacă sau care sunt deja la muncă printre străini. Să nu permită exploatarea lor!

Prea mulţi români au căzut victime ale abuzurilor la recrutarea sau plasarea forţei de muncă în străinătate! Uneori, tarifele de mediere au fost încasate şi de la angajator şi de la cetăţean. Altora li s-au solicitat taxe cu duiumul pentru înscrierea în baza de date, dar… loc de muncă n-au căpătat.

Acum, se doreşte interzicerea explicită a practicii prin care agenţii de ocupare a forţei de muncă percep de la cetăţeni comisioane, garanţii, taxe. Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii 181/1997 interzice agenţiilor private de ocupare a forţei de muncă să încaseze de la lucrători orice fel de taxe, de onorarii!

 

Abuzurile? Să înceteze!

Recent, la Camera Deputaţilor a fost înregistrat, pentru dezbatere, un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate. Proiectul a trecut deja, cu succes, prin Senat. În curând va avea loc votul decisiv, care are şanse mari să fie favorabil. Dacă se va întâmpla acest lucru iar, apoi, noua lege va fi promulgată, prevederile sale ar urma să intre în vigoare după 90 de zile de la publicarea în “Monitorul oficial”.

Guvernul României, prin autorităţile competente, trebuie să întreprindă cele necesare pentru perfectarea de înţelegeri, tratate, convenţii cu autorităţile din alte state, pentru stabilirea condiţiilor de protecţie a cetăţenilor români ce lucrează acolo.

La negocierea acestor acorduri, tratate, convenţii, partea română va urmări respectarea principiului egalităţii de tratament şi a reglementărilor privind salariul minim, durata timpului de muncă şi de odihnă, condiţiile de muncă, asigurarea pentru accidentele de muncă.

Medierea e definită ca activitatea de punere în legătură a angajatorului străin cu românul dornic să muncească peste hotare, în scopul încheierii unui contract individual de muncă, a realizării unui raport de muncă.

Agentul de plasare a forţei de muncă e definit, conform noilor ştiri juridice, ca persoana juridică constituită potrivit Legii societăţilor, inclusiv o filială a unei societăţi comerciale străine, care are, ca activitate principală, “Activităţile agenţiilor de plasare a forţei de muncă”, cod CAEN- 7810.

Agenţii de plasare a forţei de muncă vor desfăşura activităţi de mediere pentru cetăţenii români care solicită să lucreze, pe baza ofertelor ferme de locuri de muncă transmise din străinătate de către persoane fizice sau juridice, în calitate de angajatori sau de parteneri de mediere străini.

Ştirile juridice de ultimă oră spun că-n situaţia interpunerii unor parteneri de mediere străini între agentul de plasare a forţei de muncă şi angajatorul străin, obligaţiile impuse de către contractul de mediere pentru agentul de plasare se vor menţine până ce persoana mediată va semna contractul de muncă.

Va fi interzisă interpunerea altor categorii de intermediari (în afară de partenerii de mediere străini) între agentul de plasare a forţei de muncă, cetăţeanul român mediat şi angajatorul din străinătate.

 

Noi obligaţii pentru firmele de plasare

Ca şi până acum, agenţii de ocupare a forţei de muncă vor putea desfăşura activitatea de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate, dacă, după înregistrarea la inspectoratul teriorial de muncă, vor organiza o bancă de date cuprinzând ofertele (ferme!) de locuri de muncă în străinătate şi informaţii privind condiţiile de angajare, datele de indentificare ale doritorilor de locuri de muncă peste hotare şi date privind aptitudinile ori calificările lor.

Pentru medierea realizată în vederea angajării cetăţenilor români în străinătate, agenţii de plasare a forţei de muncă vor trebui să încheie, potrivit celor mai recente ştiri juridice, contracte în formă scrisă. Contractul va trebui să urmeze modelul prevăzut, în anexă, de către viitoarea lege, despre al cărei proiect, adoptat deja la Senat, discutăm astăzi.

Agenţii de plasare vor efectua activităţi de mediere pentru solicitanţii locurilor de muncă în mod gratuit. Românii care-şi doresc un loc de muncă în străinătate vor trebui, după intrarea în vigoare a noii legi, să-şi întipărească bine în minte acest lucru, pentru a evita să fie traşi pe sfoară, fiind puşi să achite comisioane menite a le goli portofelele!

Pentru a se înregistra la inspectoratul teritorial de muncă, agenţii de plasare vor trebui să prezinte atât dovada existenţei sediilor secundare legal constituite (agenţii, puncte de lucru), cât şi certificatul constatator eliberat de către Registrul Comerţului din care rezultă că activitatea lor principală e cea de “agent de plasare a forţei de muncă” (cod CAEN 7810)

Pentru ţările unde contractele individuale de muncă se încheie în formă scrisă, agenţii de plasare a forţei de muncă vor avea îndatorirea să asigure încheierea lor şi-n limba română, înainte ca salariatul să părăsească ţara.

Potrivit noilor ştiri juridice, agenţii de plasare a forţei de muncă vor trebui să păstreze la sediul lor social ori la sediile secundare o copie de pe contractul individual de muncă în română, pe care vor pune-o la dispoziţia inspectorilor de muncă, în caz de control.

Nu vor respecta această prevedere, ulterior fiind prinşi cu “mâţa-n sac”? Ghinion! Vinovaţii vor înregistra un mare minus în contabilitate, având de achitat o amendă de 5.000-10.000 lei!

 

Frica păzeşte bostănăria!

Agenţii de plasare a forţei de muncă vor fi obligaţi, după publicarea noii legi în “Monitorul Oficial” să transmită, pentru fiecare trimestru, situaţia privind cetăţenii care au beneficiat de mediere şi a celor care s-au şi angajat în străinătate. Aceste situaţii timestriale vor fi centralizate de către Inspecţia Muncii şi vor fi furnizate ministerului de externe. Scopul? Oferirea de asistenţă şi ocrotire consulară pentru românii aflaţi la muncă, peste hotare.

Câteodată, românul plecat să muncească în străinătate, printr-o agenţie de plasament, constată că “una-i socoteala de acasă şi alta-i cea din iarmaroc”, că salariul e mai mic decât cel contractat, că pentru cazare se oferă condiţii mizere, că măsurile de protecţia muncii lipsesc cu desăvâşire… şi altele asemenea.

La constatarea unor încălcări ale legislaţiei muncii şi a clauzelor contractului de muncă, românii aflaţi pe meleaguri străine vor putea sesiza ambasadele şi consulatele României. Reprezentanţele diplomatice româneşti vor înştiinţa autorităţile competente din ţară.

Dacă firma de plasare va fi găsită culpabilă de neîndeplinirea prevederilor Legii 156, privind elementele obligatorii din contractele care conţin oferte ferme de locuri de muncă, pe viitor ar putea suporta costurile repatrierii cetăţenilor plasaţi la muncă!

Din conţinutul recentului proiect de lege reiese că lista contravenţiilor se va îmbogăţi cu noi fapte, precum omisiunea de transmitere către ITM a situaţiei trimestriale cu persoanele pentru care s-a efectuat mediere sau care deja s-au angajat în străinătate, săvârşită de către agentul de plasare. Această contravenţie va atrage o amendă de 3000-5000 lei!

Atenţie! Exercitarea activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate de către firme ce n-au calitatea de agent de plasare sau de către persoanele fizice este, în momentul de faţă, “răsplătită” cu o amedă usturătoare, de 10.000-15.000 lei.

Falşii agenţi de plasare ori escrocii care le “promit marea cu sarea” miilor de cetăţeni disperaţi, prin lipsa unui loc de muncă, să-şi găsească de lucru “pe afară”, să cugete pe-ndelete la amenzile dolofane!