Se spune că „profesorul este ca o lumânare care îi luminează pe alții, consumându-se pe sine.” (Giovano Ruffini) sau cel puțin asta este imaginea pe care o am eu despre dascălii care mi-au pus prima oară creionul în mână, m-au învățat să intru în minunata și fascinanta lume a cărților și să descifrez tainele din spatele coperților frumos colorate. Practic, cu răbdare și tact pedagogic,  m-au învățat, de-a lungul vremii, să devin ceea ce sunt astăzi. Nu pot decât să le mulțumesc pentru acest lucru!

Pentru mine și poate pentru unii dintre voi, imaginea dascălului român ar fi trebuit să fie cea pe care Mihail Sadoveanu a descris-o în povestirea „Domnul Trandafir”. Un om care a marcat viața elevilor săi în sens bun, le-a călăuzit pașii în anii de școală, un om care a „ars” pentru profesia lui. Probabil că, cine a citit această povestire, și-ar fi dorit să aibă un astfel de profesor și dacă l-ar fi avut ar fi mers cu plăcere la școală.

Astăzi „Domnul Trandafir” a rămas doar o povestire uitată într-o carte rătăcită și ea prin colțurile bibliotecii, iar profesorii români au evoluat odată cu societatea fără să mai amintească ceva din ceea ce reprezenta odinioară imaginea dascălului român.

Sigur că și astăzi „un dascăl este un izvor/Curat ca roua-n zori de ziuă,/Ce pare tulburat ușor/Când bat elevii apa-n piuă” (Mihai Moleșag), însă, în România zilelor noastre, fenomenul care marchează școala românească este cel descris de Guy Bedos „când statul nu plătește profesorii, copiii sunt cei care vor plăti.” Deciziile adulților au repercusiuni directe asupra copiilor pentru că mereu „generația tânără ne ia locul. Deocamdată, în mijloacele de transport în comun.” (Vasile Ghica)

În afară de problema lipsei locurilor de muncă în școli și a salariilor mici, profesorii români sunt supuși unui nou extemporal pe care Curtea Constituțională a decis să li-l dea, spre încântarea elevilor, mult încercați și ei de atâtea teze și lucrări, care se bucură că și profesorii lor dau examene!

Care a fost problema cu care a fost sesizată Curtea Constituțională?

Povestea începe în 6 aprilie 2012, când un suplinitor român a decis să se adreseze în  justiție pentru anularea unui act administrativ. În cadrul acestui proces suplinitorul a chemat în judecată grupul școlar unde lucra și în data de 19 iunie 2013 a invocat în fața Tribunalului București excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. 1 lit. a) și b) din legea educației naționale 1/2011.

Astfel, Tribunalul București a fost nevoit să trimită solicitarea suplinitorului către Curtea Constituțională, singura competentă să se pronunțe în astfel de situații.

Practic, articolul din legea educației naționale care face obiectul sesizării Curții Constituționale se referă la cadrele didactice netitulare calificate care în ultimii 6 ani au participat la concursuri de titularizare,  au obținut cel puțin nota 7 și au ocupat un post de suplinitor. Aceștia vor deveni titulari în învățământul preuniversitar, cu condiția să fie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: să se certifice viabilitatea acelui post și consiliul de administrație al acelei școli să fie de acord. Inițial valabilitatea notei era de 3 ani, dar a fost prelungită la 6 ani, pentru a oferi șanse mai mari profesorilor de obține titularizarea în acest fel.

Care au fost argumentele care au stat la baza nemulțumirii celui care a invocat această excepție de neconstituționalitate?

Având în vedere că legiuitorul a impus îndeplinirea celor două condiții în mod cumulativ (viabilitatea postului și acordul consiliului de administrație al instituției de învățământ) fără a impune anumite criterii pe baza cărora să se ia această decizie, s-a lăsat o portiță pentru posibilitatea apariției discriminării și a unor privilegii în acordarea postului mult râvnit. Nu de puține ori se întâmpla ca „la concursul foarte dur/Azi s-a renunțat la trucuri/Și prin sita de la ciur/Trec, cu pile, și ciurucuri!” (Florina Dinescu)

Decizia de a titulariza un profesor la o catedră trebuie să aibă la bază criterii foarte clar definite de legiuitor, fără a lăsa la latitudinea subiectivă a consiliului de administrație o astfel de hotărâre. În acest fel, școala românească poate pierde oameni foarte bine pregătiți, dar care nu primesc acordul consiliului de administrație. Astfel, în prezent acesta poate decide în mod arbitrar, bazându-se doar pe propriile criterii de apreciere a candidatului. „Concursul nu a fost ușor,/Intransigent și fără milă./Dar a ieșit învingător/La diferență de o …pilă!” (Gheorghe Constantinescu-Gecko)

Practic, acest articol îngrădește dreptul la muncă, drept garantat de Constituție, ajungându-se la restrângerea dreptului de a profesa și la încălcarea egalității în drepturi.

Nemulțumirea suplinitorului rezida din faptul că posibilitatea titularizării cadrelor didactice care au participat la examene în anii anteriori e discriminatoare pentru că deschide posibilitatea recunoașterii calității de titular în învățământul preuniversitar printr-o altă modalitate decât concursul. Se ajunge la situația în care se crează o modalitate paralelă de a obține titularizarea altfel decât prin susținerea unui concurs. „În orice funcții, spre-a da curs/Adevăratelor chemări,/Se-ajunge numai prin concurs:/Concursul de …împrejurări!” (Corneliu Berbente)

Ce a decis Curtea Constituțională?

Analizând dispozițiile articolului 253 alin. 1 lit. a) și b) din legea educației naționale 1/2011, Curtea Constituțională a admis că acest articol are dispoziții neconstituționale și a pronunțat decizia nr. 106/2014 care se încadrează în categoria noutăți legislative. Potrivit programului legislativ, decizia nr. 106/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 238 din 3 aprilie 2014.

Curtea Constituțională a analizat dispozițiile din legea 1/2011 a educației care instituie regula potrivit căreia posturile didactice vacante se dobândesc prin concurs organizat în cadrul instituției școlare respective. Practic, articolul 253 alin. 1 lit. a) și b) reprezintă o excepție de la regula stabilită prin lege. Sigur că orice lege are și excepții, dar acestea trebuie să nu încalce alte norme de drept pentru a putea fi aplicate. Or, în cazul de față existența acestui articol lasă loc la interpretări și discriminări tocmai pentru că nu este precis, predictibil și nu lăsă posibilitatea celui interesat să ia toate măsurile necesare pentru a evita consecințele încălcării sale.

În cazul de față neexistând criterii clare după care să se ghideze consiliul de administrație, cel vizat, dacă este respins de la titularizare, nu are niciun element de comparație pentru a putea ști ce condiții nu a îndeplinit, pentru a putea corecta aceste aspecte pe viitor.

Pentru a exista egalitate de tratament și de șanse ale candidaților, trebuie să existe o modalitate unică de a obține titularizarea la catedră și anume concursul. Astfel, subiectivismul consiliului de administrație va fi înlăturat și nimeni nu se va mai întreba ce înseamnă de fapt noțiunea de „viabilitatea postului/catedrei.” În prezent această noțiune este neclară, având un caracter imprecis.

În plus, prin înlăturarea din ecuația titularizării a deciziei consiliului de administrație al instituției de învățământ, Curtea crează premisele unei egalități de tratament, punându-se în acord și cu ceea ce a hotărât prin decizia nr. 397 din 1 octombrie 2013.

Potrivit programului legislativ, decizia nr. 397 din 1 octombrie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 29 octombrie 2013 și a stabilit că erau neconstituționale prevederile din legea educației naționale potrivit cărora consiliile de administrație puteau conferi calitatea de titulari unor cadre didactice care au statutul de pensionari într-o altă modalitate decât concursul. Condiția impusă era ca cei aflați la pensie să devină titulari dacă renunțau la pensie pe această perioadă și nu depășiseră cu 3 ani vârsta de pensionare.

Curtea Constituțională a înlăturat din legea educației naționale excepția privind posibilitatea obținerii calității de titular prin alte modalități decât prin concurs organizat potrivit legii. Astfel, fiecare candidat va fi motivat să învețe pentru a-și atinge țelul de  a ocupa catedra mult dorită și vor fi astfel stimulați spre dezvoltarea personală pentru a fi buni și a promova examenul. În acest fel, nimeni nu va mai putea considera că dreptul la muncă ar putea fi îngrădit.

Ce se va întâmpla după decizia Curții Constituționale?

De parcă problemele mult încercaților profesori nu ar fi fost destule, decizia Curții Constituționale a picat într-un moment în care bate la ușă chiar examenul de titularizare. Deja candidații și-au pregătit dosarele, pe care le pot depune între 9 și 23 aprilie 2014. Sigur, majoritatea se încadrează în categoria celor descriși de neconstituționalul art. 253 1 lit. a) și b) din legea educației naționale 1/2011 și sperau că vor putea beneficia de prevederile sale. Practic, aceștia au obținut o notă bună la examenul de titularizare, dar, din cauza lipsei posturilor vacante, nu au putut obține până acum o catedră viabilă.

Potrivit legii, în momentul în care Curtea Constituțională declară anumite prevederi legale ca fiind neconstituționale, acestea își încetează efectele juridice timp de 45 de zile de la publicare (adică din 3 aprilie 2014 până în 18 mai 2014), timp necesar Parlamentului sau Guvernului pentru a pune în acord dispozițiile neconstituționale cu prevederile din Constituție. Practic, timp de 45 zile dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Orice decizie a Curții Constituționale este obligatorie de la publicare și dispune pentru viitor.

Ce se va întâmpla la examenul de titularizare din 2014 nu se știe încă. Cert este că pentru mulți apare întrebarea cum de nimeni nu s-a sesizat în 2011 când a intrat în vigoare legea educației că art 253 alin 1 lit a) și b) ar fi neconstituțional? De ce tocmai acum în mijlocul anului școlar și în prag de organizare a examenului de titularizare s-a considerat că acest articol încalcă Constituția? Sunt întrebări care încă nu au primit niciun răspuns. Deocamdată.

Faptul că de-a lungul vremii legea educației naționale a fost declarată ca având articole neconstituționale, mă face să îi dau dreptate lui Murphy care spunea că „tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple încă o dată. Dar tot ce se întâmplă de două ori, se va întâmpla cu siguranță și a treia oară.”

Deși se susține că prin eliminarea acestui articol se va elimina discriminarea pentru obținerea titularizării, cei care, de acum, nu mai pot beneficia de dispozițiile lui pot invoca și ei la rândul lor discriminarea. Practic, timp de 6 ani au dat examene pe care le-au promovat și acum se dovedește că a fost un demers inutil. Probabil că le va folosi pe viitor doar pentru dezvoltarea personală!

Cei care nu vor beneficia de prevederile acestui articol, considerându-se discriminați și frustrați, vor putea contesta titularizările acordate de consiliile de administrație colegilor lor. Chiar dacă decizia Curții Constituționale dispune pentru viitor, pe principiul mult iubit de român „să moară și capra vecinului”, mulți dintre cei cu titularizarea în buzunar, s-ar putea să își vadă contestat titlul. De acum încolo, profesorii nu se vor mai putea titulariza pe baza unei simple cereri, ci prin susținerea concursului anual unic organizat în acest sens.

Ce s-a întâmplat cu suplinitorul care a sesizat Curtea Constituțională?

Vă spuneam că acest suplinitor a promovat o acțiune în justiție și probabil că vă întrebați dacă a avut sau nu câștig de cauză în lupta cu instituția școlară cu care se judeca. Ei bine, procesul început în 24 aprilie 2013 (deși acțiunea fusese depusă la tribunal cu mai bine de un an în urmă, pe 6 aprilie 2012) s-a finalizat în 9 octombrie 2013 cu consecința că acțiunea suplinitorului a fost respinsă de tribunal, ca fiind neîntemeiată. Sigur, acesta mai are deschisă calea recursului, pentru a-și găsi dreptatea.

Că așa este în viață, una caldă, una rece! Curtea Constituțională i-a dat dreptate privind neconstituționalitatea art. 253 1 lit. a) și b) din legea educației naționale 1/2011, dar a pierdut procesul intentat instituției școlare!

Discriminarea bat-o vina!

După cum un pahar umplut pe jumătate cu apă este pentru unii jumătate plin sau jumătate gol, așa și cei implicați în procesul de titularizare sau deja fericiți titulari de catedră pot spune că decizia Curții Constituționale este corectă sau nu.

Cert este că, în prezent, discriminarea nu a fost înlăturată complet pentru că mereu se vor găsi voci nemulțumite care să se considere neîndreptățite de decizia legiuitorului. Ca în orice societate și la noi „ne luminează soarele în trombă/În mod egal, cu razele-i fierbinți:/Cum la dentist n-am bani să-mi pun nici plombă,/Mă luminează-un soare…fără dinți.” (Valentin David)

Cred că din tot acest dans legislativ, care îi afectează direct pe dascălii români, adevărații perdanți sunt copiii, elevii de astăzi, viitorul de mâine. Frustrările, nemulțumirile, lipsa banilor îi afectează direct pe profesori și implicit are de suferit şi calitatea actului de învățământ.

Consecința? „Astăzi noi cu tot avântul/Vindem cerul și pământul…/Generațiile de mâine/Vor „zbura” după o pâine,/Pe alte planete, poate,/Mai umane…mai curate…” (Constantin Enescu)