Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu privire la soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010.

Recursul în interesul legii vizează următoarea problemă de drept:
“În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 11 din Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice stabilirea drepturilor salariale ale personalului poliţiei locale trebuie sau nu să se facă în acelaşi cuantum cu drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului?”.

În practica judiciară într-o primă orientare jurisprudenţială, s-a apreciat că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 155/2010 nu impun stabilirea salariilor de bază pentru personalul poliţiei locale la acelaşi nivel cu personalul din aparatul de specialitate al primarului.

Într-o a doua orientare jurisprudenţială, s-a reţinut că hotărârile consiliilor locale prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului poliţiei locale încalcă dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 155/2010, deoarece drepturile salariale ale personalului poliţiei locale sunt într-un cuantum diferit, mai mic decât al drepturilor salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului.

ÎCCJ a admis recursul în interesul legii, astfel prin Decizia nr. 1/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 266/2024, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010 coroborat cu art. 11 din Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea drepturilor salariale ale personalului poliţiei locale nu trebuie să se facă în acelaşi cuantum cu drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului.