Ultimii ani ne-au demonstrat cu vârf și îndesat că „în oraș și-n primărie/Firul cinstei s-a-ntrerupt,/Căci sunt, după cum se scrie, /Toți o apă…și-un corupt.”  (Ion Sava Costin) Un proverb românesc spune că „banul este ochiul dracului” și mulți au căzut pradă acestei tentații de a se îmbogăți peste noapte prin mijloace ilicite, motive pentru care, pe bună dreptate, „mita este mama Corupției.” (Mihai Cuceareavii).

Una dintre infracțiunile care i-a făcut pe mulți să își piardă libertatea a fost luarea de mită. De-a lungul vremii ea a fost modificată și completată și a dat naștere la o practică neunitară.

Scurt istoric

 În Codul penal anterior fapta de luare de mită era cea prin care funcționarul, direct sau indirect, pretinde sau primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin sau acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Pedeapsa era închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Forma agravantă se referea la cazul în care fapta descrisă anterior era săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, caz în care pedeapsa era închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în forma în vigoare anterior lui 2014) s-a prevăzut că fapta de luare de mită săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau control a contravențiilor sau de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa pentru forma agravantă de la luarea de mită (închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi).

Caz practic

A fost trimis în judecată inculpatul P.M. care în perioada 1 noiembrie 2013- 8 ianuarie 2014 aflându-se în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ca și consilier superior la DSVSA și medic veterinar a pretins prin intermediul unor persoane și a primit prin intermediul coinculpatei S.C. K. S.R.L. 43.000 euro mită ca să elibereze certificate veterinare pentru efectuarea de către anumite firme a unor operațiuni de export sau tranzit de cereale și furaje în state terțe UE.

Inculpatul P.M. a folosit ca paravan S.C. K. S.R.L. care era înființată de membrii familiei sale și avea sediul la domiciliul său și a disimulat caracterul fraudulos al mitei de 43.000 euro care a fost încasată în contul firmei. Acesta a vrut să creeze aparența încasării legale a banilor cu titlu de contravaloare a unor servicii de dezinfecție la bordul navelor, servicii care nu au fost prestate în realitate și banii au fost folosiți în interesul său personal.

Tribunalul a decis condamnarea lui P.M. la diferite pedepse cu închisoarea și firma S.C. K. S.R.L. a fost condamnată la diferite pedepse cu amenda penală și suspendarea activității timp de 6 luni. Împotriva acestei sentințe, Parchetul a declarat apel și a solicitat sesizarea ÎCCJ pentru a clarifica dacă în interpretarea formei agravante prevăzute de legea 78/2000 este suficient ca făptuitorul să aibă ca atribuții de serviciu constatarea sau sancționarea contravențiilor indiferent dacă infracțiunea de luare de mită nu are legătură cu atribuțiile de serviciu privind constatarea sau sancționarea contravențiilor sau reținerea formei agravante este condiționată de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în legătură cu atribuțiile de serviciu privind constatarea sau sancționarea contravențiilor.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Majoritatea instanțelor au considerat că pentru reținerea formei agravante de luare de mită este necesar ca pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea unor sume de bani sau alte foloase să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului privind constatarea sau sancționarea contravențiilor sau constatarea, urmărirea sau judecarea infracțiunilor.

Opinia minoritară reține că forma agravantă nu este condiționată de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului fiind suficient ca acesta să aibă atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 2/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 135 din 22 februarie 2017. ÎCCJ consideră că forma agravantă de la luarea de mită este dată de calitatea specială a subiectului activ, determinată de atribuțiile sale de constatare și sancționare a contravențiilor sau de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor.

Pentru a ne afla în prezența infracțiunii este necesar ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere, se pretinde, se primește, se acceptă sau nu se resping bani sau alte foloase necuvenite, să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului (să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia).

Legea 78/2000 are în vedere, exclusiv, persoana care comite fapta în exercitarea atribuțiilor sale, de constatare sau de sancționare  a contravențiilor sau de de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor. Pentru a se aplica acest text de lege este obligatoriu ca fapta săvârșită de subiectul activ să se circumscrie activităților enumerate anterior.

În concluzie, ÎCCJ a admis sesizarea și a decis că textul de lege supus atenției se aplică doar în cazul în care infracțiunea de luare de mită a fost săvârșită de făptuitor în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia privind constatarea sau sancționarea contravențiilor.

“Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.” (Mihai Eminescu)