Contractul individual de muncă poate înceta de drept, ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea sau ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.

În cele ce urmează ne dorim să răspundem la o întrebare: În cazul în care se doreşte contestarea deciziei de concediere, concediere prin acordul părţilor, care este termenul în care se poate formula acţiune în instanţă?

Caz practic

Prin sentinţa civilă pronuntaţă de Tribunal, s-a admis excepţia prescripţiei invocată de intimata SC T SRL şi,  în consecinţă s-a respins contestaţia formulată  de reclamantul ZP împotriva deciziei nr. 5/2007 emisa de intimată.

La data de 16.03.2011, reclamantul a depus o  precizare a acţiunii, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 5/06.12.2007, reintegrarea în funcţie şi plata despăgubirilor.

A susţinut că decizia a fost emisă în baza art. 55 lit. b Codul Muncii, însa acest acord nu s-a realizat, lipsind consimţământul salariatului şi că excepţia prescripţiei nu este întemeiată, drepturile salariale fiind solicitate pentru ultimii 3 ani, anteriori promovării acţiunii.
Pârâta a formulat întâmpinare la precizările formulate de reclamant, solicitând respingerea contestatiei formulate împotriva deciziei de încetare a contractului individual de munca . A invocat exceptia prescriptiei, contestatia fiind formulata peste termenul prevazut de art. 268 alin. 1 lit. a Codul Muncii. Arată că decizia a fost comunicată reclamantului în cadrul dosarului  finalizat cu perimarea acţiunii.

În cauza de faţă, reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestei decizii peste termenul de 30 zile prevăzut de lege, astfel că se constată întemeiată excepţia prescripţiei invocată de pârâta.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs reclamantul ZP, susţinând ca în mod greşit instanţa de fond a reţinut în cauză prescripţia dreptului de a formula contestaţie, aceasta nefiind exercitată peste termenul de 30 zile.

Instanţa de recurs, în ceea ce priveşte cea de-a doua cerere privind anularea deciziei, susţine că nu este vorba de un act unilateral al angajatorului prin urmare nu este incidentă niciuna din ipotezele prevăzute de art. 268 alin. 1 lit. a şi b C. muncii (30 de zile de la comunicare), ci ipoteza prevăzută de art. 268 alin. 2 C. muncii potrivit cărora în toate situaţiile, altele decât cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.

Prin urmare, aceste dispoziţii legale se referă la  contestarea în termen de 30 de zile de la comunicare a deciziilor unilaterale ale angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă sau a  deciziei de sancţionare disciplinară.

Termenul  pentru anularea deciziei care ar atesta greşit  acordul de voinţă,  în situaţia în care se invocă lipsa consimţământului salariatului, nu este de 30 de zile de la comunicare, ci de 3 ani de la data naşterii dreptului,  fiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 268 alin. 2 C.muncii potrivit cărora în toate situaţiile, altele decât cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.