Încheierea unui contract de muncă fictiv este blamat în legislaţie iar acesta produce consecinţe atât în sarcina angajatorului cât şi a angajatului.

Astfel, prin sentinţa civilă pronunţată de Tribunal a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., prin Primar B., în contradictoriu cu pârâtul C., ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:

La data de 29.05.2013, între reclamantă în calitate de angajator şi pârât în calitate de angajat, s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 1823, pe durată determinată, 01.06.2013-30.06.2015, în funcţia de consilier al Primarului, respectiv specialist în relaţii publice, cu normă întreagă, durata de lucru de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână. Prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 254 şi 256 Codul muncii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea salariului încasat de acesta pe întreaga perioadă contractuală menţionată, justificat de lipsa prestării muncii prevăzute în contractul individual de muncă, conform atribuţiilor detaliate în fişa postului. Altfel spus, s-a reţinut că, în situaţia în care angajatul nu ar fi desfăşurat, în mod culpabil, activitatea prevăzută în contractul individual de muncă şi detaliată conform fişei postului, angajatorul avea posibilitatea de a dispune sancţionarea sa, inclusiv prin desfacerea contractului individual de muncă, raportat la împrejurările concrete ale speţei.

Or, câtă vreme nu s-a acţionat într-o astfel de manieră, contractul individual de muncă încetând prin ajungerea sa la termen, invocarea acestei neexecutări ca temei al restituirii salariului pretins a fi fost încasat în mod nejustificat, în speţa de faţă, nu este întemeiată. Angajatul nu poate fi obligat la restituirea salariului câtă vreme angajatorul a stat în pasivitate, prezumându-se, astfel, executarea corespunzătoare a contractului individual de muncă de către cel dintâi.
Conform doctrinei de specialitate şi jurisprudenţei în materie, excepţia de neexecutare a contractului individual de muncă, este inadmisibilă, argumentul esenţial fiind acela că obligaţia de plată a salariului se naşte concomitent cu prestarea muncii, dar executarea ei se produce la un moment ulterior. Excepţional, executarea prestaţiilor s-ar realiza concomitent în cazul salariaţilor plătiţi cu ziua.

S-a mai avut în vedere că reţinerea unei alte situaţii de fapt, în urma auditului exercitat de Curtea de Conturi a României, de către această instituţie nu este de natură a conduce instanţa la pronunţarea unei alte soluţii, răspunderea pentru prejudiciul produs revenind angajatorului pârâtului, care nu a acţionat conform dispoziţiilor legale din materia dreptului muncii, inclusiv prin desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în situaţia în care s-a constatat neîndeplinirea oricărei atribuţii de către angajat, respectiv pârâtul C., din prima lună, conform celor reţinute anterior.

Pe de altă parte, neprevederea funcţiei ocupate de pârât în organigrama Primăriei B1. nu îi este imputabilă acestuia, ci angajatorului său, aşa încât acest considerent nu poate conduce la admiterea cererii pentru perioada de până la 01.01.2014 – dată de la care funcţia pârâtului a fost menţionată în organigramă, nefiind incident niciun caz de răspundere pentru fapta altei persoane.
Pe cale de consecinţă, raportat la aceste considerente, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată, inadmisibilitatea invocată de pârât ca modalitate de respingere nefiind incidentă, în cauză, nepunându-se problema îndeplinirii unei condiţii de admisibilitate privite ca un fine de neprimire a cererii formulate.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta A. prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel sentinţa este criticată pentru faptul că prima instanţă a reţinut în mod eronat starea de fapt şi a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta A. prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Iar aceasta din urmă a stabilit că se află în prezenţa unui contract de muncă ce disimulează realitatea, fiind plătită o persoană care nu a făcut dovada că a prestat activitatea în acel loc de muncă. În aceste circumstanţe unitatea angajatoare reprezentată prin Primar nu avea niciun interes în a proceda la desfacerea contractului de muncă în discuţie, părţile fiind de conivenţă în săvârşirea unei fapte ilicite.

În concluzie, potrivit ştirilor juridice, pârâtul nu putea desfăşura activitate cu normă întreagă la doi angajatori şi pe o perioadă de trei luni chiar la trei angajatori şi ţinând cont de faptul că pentru postul de consilier al Primarului Comunei B.1 nu s-a putut face dovada prestării activităţii, de faptul că acest post nu figura pe organigrama de personal a Primăriei B.1 în anul 2013, se poate contura cu evidenţă, că ne aflăm în prezenţa unei angajări fictive. Dacă postul de consilier al Primarului nu a existat în organigrama aprobată prin Hotărâre a Consiliului Local, atunci angajarea pârâtului pe acest post este nelegală, iar bugetarea postului s-a făcut tot în manieră nelegală.

În mod evident ne aflăm în prezenţa unui contract de muncă ce disimulează realitatea, fiind plătită o persoană care nu a făcut dovada că a prestat activitatea în acel loc de muncă. În aceste circumstanţe, se impune admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului la restituirea salariului încasat.