Atunci când a apărut noul Cod de procedură penală, lumea a crezut că prevederile sale sunt clare, acordă șanse egale tuturor participanților la procesul penal fără să conțină elemente discriminatorii. Deși a durat ceva vreme ca să fie elaborat, practica a dovedit că noul cod are numeroase lacune și dispoziții care lasă loc la interpretări și creează premisele încălcării dreptului la un proces echitabil.

O astfel de dispoziție vizează faptul că instanța decide fără citarea părților asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire. Această prevedere legală l-a determinat pe un judecător de drepturi și libertăți să sesizeze CCR cu privire la neconstituționalitatea acestui articol.

Care sunt argumentele în susținerea neconstituționalității acestei prevederi legale?

Noutățile legislative din Codul de procedură penală au prevăzut faptul că participarea procurorului la judecată este obligatorie. În acest sens, înseamnă că la judecarea admisibilității cererii de revizuire, participarea procurorului este obligatorie. Astfel, decizia este luată fără ca părțile să fie citate, dar cu participarea procurorului care își poate expune argumentele pentru admisibilitatea sau nu a cererii de revizuire. În schimb, revizuentul care este interesat în admiterea cererii sale nu este nici citat și nici nu își poate susține cererea, formula apărările și nici nu are acces la motivele formulate de procuror în camera de consiliu.

Autorul excepției precizează faptul că procedura prealabilă de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilității în principiu nu se referă la soluționarea căii extraordinare de atac, ci doar se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acesteia (dacă s-a respectat termenul, s-au depus probe în susținerea ei și dacă a fost întemeiată în drept). Ar fi corect ca la această dezbatere să participe și părțile în scopul asigurării principiului contradictorialității care asigură dreptul la un proces echitabil.

Ce prevedea vechiul Cod de procedură penală?                                                               

Nu tot ceea ce este vechi, este și bun de dat la o parte, dovadă în acest sens ar fi dispozițiile din vechiul cod cu privire la cererea de revizuire. Știrile juridice arată că vechea legislație respecta principiul contradictorialității, în sensul că cererea de revizuire era examinată după ce instanța asculta concluziile procurorului și ale părților și verifica dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

Vechea reglementare a respectat principiul egalității între procuror și părțile unei cauze penale.

Ce prevede actuala reglementare?

Cererea de revizuire poate fi formulată de părțile din proces, de un membru de familie al condamnatului, chiar și după moartea acestuia, doar dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului. Procurorul poate cere din oficiu revizuirea laturii penale a hotărârii.

Cererea de revizuire se va depune la instanța care a judecat cauza în prima instanță și trebuie să fie motivată și dovedită cu mijloace de probă. După ce primește cererea de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a acesteia care are loc fără citarea părților.

Cu această ocazie, instanța verifică modul de întocmire a cererii și, dacă constată că acestea sunt îndeplinite, o va admite în principiu, în caz contrar, o va respinge ca inadmisibilă. Dacă cererea este respinsă ca neîntemeiată sau inadmisibilă, nu se va putea formula o nouă cerere pentru aceleași motive.

Ce a decis CCR?

CCR a analizat excepția cu care a fost învestită și a pronunțat Decizia 506/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 539 din 20 iulie 2015. Chiar dacă admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nu vizează judecarea fondului cauzei, s-ar impune să participe alături de procuror și părțile în scopul asigurării contradictorialității și al respectării dreptului la apărare, al egalității de tratament între procuror și părți.

Aceeași situație a fost și în cazul discutării admisibilității în principiu a contestației în anulare, unde noul cod prevedea că avea loc fără citarea părților în camera de consiliu. Nici în acest caz, ca și la revizuire, legiuitorul nu a prevăzut că este obligatorie participarea procurorului și a părților. În cazul contestației în anulare a fost sesizată ÎCCJ care a stabilit prin Decizia 3 din 19 ianuarie 2015 faptul că admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează în camera de consiliu fără citarea părților, dar cu participarea procurorului.

CCR consideră că o parte dintre argumentele din decizia ÎCCJ pentru a motiva participarea procurorului la procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare sunt valabile pentru a justifica participarea acestuia la soluționarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire. Motivul principal ar fi dispoziția din codul de procedură penală care instituie regula generală că participarea procurorului este obligatorie. În acest context, având în vedere regula generală, înseamnă că neparticiparea procurorului la procedura examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire era posibilă doar dacă legiuitorul ar fi prevăzut expres acest lucru.

Admisibilitatea în principiu este o procedură prin care se verifică dacă cererea de revizuire este întemeiată, motivată și dacă poate fi trimisă în instanță pentru a se decide asupra ei. Orice proces echitabil pleacă de la principiul de a da fiecărei părți șansa de a-și susține argumentele de fapt și de drept, de a putea cunoaște poziția părții adverse și de a putea răspunde la susținerile acesteia. Este important ca părțile să aibă posibilitatea de a dezbate în fața instanței propriile argumente sau contraargumente la susținerile părții adverse.

Noutățile legislative precizează faptul că revizuentul este pus într-o situație de inferioritate față de procuror. Se consideră că legea ar trebui să prevadă citarea părților în această procedură. Instanța va putea decide chiar dacă părțile nu se vor prezenta, dar trebuie prevăzută obligația de a fi citate.

În concluzie, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a decis că este neconstituțional ca admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire să se examineze de instanță fără citarea părților.

Cum va fi modificat Codul de procedură penală?

În 45 de zile de la publicarea prezentei Decizii a CCR în Monitorul Oficial, cele două Camere ale Parlamentului au obligația de a pune în acord soluția dată de CCR cu noul cod de procedură penală. Astfel, vor trebui să prevadă obligativitatea citării părților în scopul de a se putea asigura participarea acestora în această etapă procesuală.

Cel mai probabil că seria excepțiilor de neconstituționalitate cu privire la actualul cod de procedură penală va continua, pentru că la elaborarea lui nu s-a aplicat principiul să măsori de zece ori înainte de a tăia o dată!

Poate că la elaborarea viitoarelor legi, cei care se ocupă cu acest lucru vor urma sfatul lui Aristotel “ori de câte ori suntem la îndoială, trebuie să alegem calea prin care greșim mai puțin.”