Constituția consacră principiul egalității în drepturi şi în fața legii a tuturor cetățenilor, adică un tratament egal pentru toată lumea. Fiecare dintre noi este liber să-şi aleagă profesia dorită, însă există anumite condiții pe care trebuie să le întrunească pentru a-și vedea visul cu ochii. Astfel, nu-ţi poți alege un loc de muncă fără să ai calificarea corespunzătoare sau fără să faci dovada că ai obținut atestatul, autorizația necesară sau să întrunești condițiile cerute pentru acel post.

Un domeniu aparte, cu reguli stricte, este acela al magistraturii. Magistraţii trebuie să întrunească anumite condiții pentru a avansa în funcțiile ocupate. Mulți dintre cei vizați nu au putut participa la anumite concursuri pentru a ocupa o funcție la o instanță superioară, deoarece n-au îndeplinit condițiile prevăzute de statutul judecătorilor și procurorilor.

Nemulțumiți, au sesizat CCR cu excepția de neconstituționalitate privind anumite aspecte legale din statutul magistraților. Decizia CCR 436/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 523 din 14 iulie 2014.

Cine a sesizat CCR?

O judecătoare a dorit să participe la concursul de promovare în funcția de judecător la ÎCCJ organizat în perioada 7 ianuarie 2013-31 mai 2013. Cererea sa de participare a fost respinsă, deoarece în 2001 aceasta a fost sancționată disciplinar, în sensul că i s-a diminuat indemnizația lunară cu 15% pe o perioadă de 3 luni. Această sancțiune a fost ca o piatră de moară care i-a atras respingerea, chiar dacă trecuseră deja 12 ani!

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de judecătoare împotriva hotărârii comisiei de organizare a concursului. Nemulțumită, a formulat recurs la ÎCCJ împotriva hotărârii CSM și, în cadrul acestui proces a invocat o excepție de neconstituționalitate.

Care a fost obiectul excepției de neconstituţionalitate?

Cu titlu de știri juridice, legiuitorul a stabilit, prin statutul profesiei de magistrat, anumite condiții care trebuie întrunite cumulativ de către cei care doresc să ocupe o funcție la instanța supremă a țării. Aspiranții la funcția de judecător/procuror la ÎCCJ, trebuie să aibă cel puțin gradul de curte de apel sau parchet de pe lângă curtea de apel, să fi fost efectiv judecători sau procurori cel puțin 3 ani la curtea de apel/parchetul de pe lângă curtea de apel, să fi obținut calificativul “foarte bine” la ultimele 3 evaluări, să nu fi fost, niciodată, sancționați disciplinar și să aibă o vechime în funcția de judecător sau procuror de cel puțin 15 ani.

Condiția să nu fi fost sancționat disciplinar a fost introdusă prin legea 303/2004 privind organizarea judiciară și a intrat în vigoare în 27 septembrie 2004. Prin legea 300/2011 pentru modificarea și completarea legii 303/2004 a fost introdus adverbul „niciodată”, fără să existe vreo justificare pentru acest lucru. În legea 56/1993 privind organizarea Curții Supreme (lege sub imperiul căreia autoarea excepției a fost sancționată disciplinar), condiția lipsei sancționării disciplinare nu exista.

Obiectul excepției de neconstituționalitate se referă la faptul că, în mod greșit, judecătoarei nu i s-a permis să participe la concursul pentru ocuparea funcției de judecător la ÎCCJ, deoarece aceasta a fost sancționată disciplinar în 2001, anterior intrării în vigoare a legii 303/2004. S-a invocat faptul că legea civilă dispune doar pentru viitor, astfel încât condiția inexistenței sancțiunii disciplinare se poate aplica doar magistraților începând din 27 septembrie 2004, nu și anterior acestei date.

Potrivit legii civile, orice act sau fapt juridic petrecut anterior intrării în vigoare a Codului Civil, se va raporta la legea în vigoare din acel moment. În susținerea excepției, s-a invocat discriminarea și lipsa de tratament egal în situații identice. Cerința de participare la examenul de promovare la ÎCCJ fără să fi fost sancționat disciplinar creează un tratament discriminatoriu între magistrații care candidează la acest examen și cei care sunt deja judecători la ÎCCJ, deoarece aceștia din urmă pot fi sancționați disciplinar atâta timp cât sunt magistrați.

Concret, dacă după ce a apărut legea 303/2004 un magistrat este sancționat disciplinar, acesta este în cunoștință de cauză că nu va putea accede la funcția de judecător la ÎCCJ, deoarece nu întrunește toate condițiile impuse de statut. Acesta nu va putea susține că nu i s-a aplicat corect legea sau că a avut parte de un tratament discriminatoriu.

În cazul judecătoarei care a invocat excepția de neconstituționalitate situația este diferită, pentru că sancțiunea s-a aplicat anterior existenței condiției obligatorii a lipsei unei sancțiuni disciplinare ale cărei efecte juridice s-au stins deja. Prin respingerea cererii sale de-a participa la concursul de la ÎCCJ, s-a încălcat principiul neretroactivității legii civile.

Ce a decis CCR?

Analizând argumentele expuse, judecătorii de la CCR au admis excepția de neconstituționalitate și au stabilit că inexistența sancțiunii disciplinare vizează doar abaterile disciplinare comise după intrarea în vigoare a legii 303/2004, că nu funcţionează și pentru cele anterioare acestei legi.

În mod corect, CCR a stabilit că sancțiunea disciplinară aplicată în 2001 este un fapt trecut căruia i se aplică legea în vigoare la data producerii, iar nu cele ale legii 303/2014. Practic, autoarea excepției avea dreptul de a participa la concursul organizat pentru ocuparea funcției de judecător la ÎCCJ.

Sancțiunile disciplinare aplicate magistraților, rara avis!

Având în vedere că scopul legiuitorului a fost acela de a se crea o instanță supremă, asupra căreia să nu poată plana vreo suspiciune privind cariera profesională, mi se pare firească condiția impusă. Existența antecedentelor de genul sancţiunilor disciplinare în cariera profesională a magistratului reprezintă elementul care face diferența între cei care doresc să ocupe funcția de magistrat la ÎCCJ.

Practic, toți magistrații care au săvârșit abateri disciplinare înainte de 2004 și doresc să fie judecători la instanța supremă a țării, o pot face fără grija că sancțiunea respectivă le va afecta în vreun fel cariera. Deși sancționați disciplinar, aceștia pot împărți dreptatea la cea mai înaltă instanță a țării pentru că faptele anterioare intrării în vigoare a legii 303/2004 sunt șterse cu buretele prin decizia CCR!

Așa se explică de ce, la sesizările justițiabililor exasperați că sentințele sunt redactate cu întârzieri record, unele depășind un an de zile, nu se aplică nicio sancțiune disciplinară magistratului, poate doar un avertisment. Este clar că nu va ploua cu sancțiuni disciplinare la adresa magistraților pentru a nu le îngrădi, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, accesul la instanța supremă a țării.

„-În țara asta românească/Dreptatea când o să domnească?/Iar unul, optimist sadea:/-Păi vom muri și vom vedea!” (Ioan Hodaș)