„Un inventator este un om care privește în jurul lui și nu este mulțumit de lucruri așa cum sunt. Vrea să îmbunătățească tot ceea ce vede, vrea să aducă foloase lumii.” (Graham Bell) Atunci când vrei să-ți ușurezi munca la serviciu pot să-ți vină idei și să creezi lucruri la care nu s-a mai gândit nimeni anterior. Dacă ești un pionier în a inventa ceva și acel ceva te ajută și pe tine și pe cei din jur, se cheamă că ești un inventator.

Mulți dintre cei care au inventat un lucru, au lucrat fie singuri, fie în echipă. Murphy spunea că „munca în echipă este esențială; îți dă posibilitatea de a arunca vina pe alții”, iar Felson susținea că „a fura idei de la cineva este plagiat; a le fura de la mai mulți, este cercetare”.

Legiuitorul a publicat în Monitorul Oficial nr. 471 din 26 iunie 2014 Legea 83/2014 privind invențiile de serviciu. Necesitatea apariției ei a fost generată de numeroase invenții create în timpul serviciului de către salariați, astfel încât se impunea reglementarea legală a acestora, pentru a ști cui îi aparține dreptul asupra invenției, care este remunerația inventatorului, cum se pot soluționa eventualele litigii între părți.

Ce știri juridice noi aduce Legea 83/2014?

Invențiile de serviciu se referă la cele care sunt rezultatul muncii și creației unei singure persoane sau  a unui grup, cu condiția ca minim unul dintre participanții la invenția de serviciu să fie angajat al unei persoane juridice de drept public sau privat.

Pentru a fi considerată invenție de serviciu, aceasta trebuie să rezulte din exercitarea atribuțiilor de serviciu ale inventatorului, care fie i-au fost încredințate prin contractul de muncă sau fișa postului, fie prin alte acte. Invenția de serviciu s-a obținut pe durata cât inventatorul era angajat cu contract de muncă la acea societate sau în 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă, dar utilizând experiența dobândită de la angajator, folosind mijloacele materiale ale acestuia.

Tot invenție de serviciu este și dacă inventatorul salariat folosește cunoștințele obținute în cadrul pregătirii și formării profesionale plătite de angajator sau folosind informații rezultate din activitatea angajatorului sau puse la dispoziție de acesta.

În afara acestor cunoștințe și a experienței acumulate, inventatorul trebuie să aibă o sclipire de geniu, pentru  a crea  anumite lucruri. „Suma inteligenței pe planetă este constantă, însă populația se află în continuă creștere” (Murphy), astfel încât sperăm ca inventatorii să nu fie pe cale de dispariție.

Cine are drept asupra invenției de serviciu?

După ce salariatul a creat o invenție, are obligația de a comunica în scris imediat angajatorului ceea ce a realizat. După ce analizează datele comunicate de salariat, angajatorul decide în maxim 4 luni de la primirea notificării privind existența invenției, dacă se află în fața unei invenții de serviciu sau nu și dacă își va revendica un drept asupra ei.

În regulamentul de ordine interioară al firmei poate fi trecut și un termen care să depășească cele 4 luni recomandate de legiuitor.

Cu titlul de știri juridice, Legea 83/2014 prevede că dreptul asupra invențiilor de serviciu aparține angajatorului. Excepția de la regulă o constituie cazul în care angajatorul nu a revendicat invenția în termenul de 4 luni sau între părți există o convenție scrisă care îi acordă dreptul asupra invenției salariatului.

Care este remunerația primită de inventator?

Dacă angajatorul își revendică dreptul asupra invenției de serviciu, trebuie să achite o sumă de bani inventatorului salariat. Această remunerație este stabilită, de obicei, în regulamentul de ordine interioară.

Dacă angajatorul a omis să prevadă acest aspect, atunci la stabilirea sumei cuvenite salariatului va ține cont de efectele economice, comerciale și/sau sociale care decurg din exploatarea invenției de către angajator sau de către terții care au acordul angajatorului. Valoarea remunerației este determinată și de resursele care au fost puse la dispoziție de angajator și de aportul creativ al salariatului care a lucrat singur sau cu mai mulți inventatori.

Dacă angajatorul unde s-a realizat invenția este o persoană de drept public care se ocupă cu cercetarea-dezvoltarea și acesta și-a revendicat dreptul asupra invenției, atunci salariatul are dreptul la o cotă procentuală din valoarea venitului realizat de angajator ca urmare a folosirii invenției. Cota procentuală nu poate fi mai mică de 30%.

Dacă invenția a fost creată în urma unor activități de cercetare-dezvoltare sau didactice într-o instituție de învățământ superior, aceasta va acorda cu titlu gratuit, la cererea inventatorului, un drept de exploatare a invenției, chiar dacă inventatorul nu este angajatul instituției. Inventatorul va încheia cu instituția un contract de licență neexclusivă care va avea o durată egală cu cea desfășurată de inventator pentru crearea ei.

Cel care are drept asupra invenției poate obține un brevet de invenție

După cum s-au înțeles părțile, fie angajatorul, fie salariatul inventator pot face demersuri la OSIM pentru a obține un brevet de invenție, astfel încât să fie recunoscută și față de terți respectiva realizare. Brevetul de invenție conferă titularului său dreptul exclusiv de exploatare  pe durata sa. Acesta se acordă pe 20 de ani.

Pot fi cazuri în care angajatorul solicită ca invenția sa să fie protejată atât în România, cât și-n străinătate. El are obligația de a-l anunța pe inventator despre demersurile sale. Dacă angajatorul renunță la protejarea invenției în anumite state, el are obligația de-a ceda salariatului dreptul la acordarea protecției în acele state.

Dacă invenția de serviciu este considerată secret comercial, inventatorul n-o poate divulga terților fără acordul scris al angajatorului. Nici angajatorul sau alte persoane care, prin natura atribuțiilor de serviciu, au luat la cunoștință, nu au voie s-o facă publică.

Litigiile dintre părți

Eventualele litigii între părți se judecă de către tribunal. Dacă părțile încalcă obligațiile ce le revin, pot răspunde civil, disciplinar și penal.

Care sunt regulile pentru a reuși să creezi o invenție?

Cei care s-au ales cu titlul de inventatori au confirmat ceea ce a spus Murphy: „nu crede în minuni, bazează-te pe ele. Experimentele trebuie să fie reproductibile; ele trebuie să eșueze la fel. Un teanc de date este folositor; indică faptul că ai lucrat. Importanța experienței este direct proporțională cu echipamentul pe care l-ai ruinat.”