Criza financiară care afectează majoritatea afacerilor i-a determinat pe patroni să găsească soluții pentru a supraviețui în această perioadă. Pentru a avea în viitor succes în afaceri și pentru a face economii, atât de utile în aceste vremuri, mulți angajatori au prevăzut în contractele colective de muncă, respectiv în contractele individuale de muncă ca salariile angajaților să fie plătite o parte în bani și o parte în produse.

Am întâlnit o persoană care s-a angajat la o fabrică de producere a pastelor făinoase. Era căsătorit și avea doi copii de vârstă școlară. Soția lui era casnică și avea grijă de copii. În momentul în care a semnat contractul individual de muncă nu l-a citit atent, l-a semnat și a doua zi a venit la lucru. În ziua în care se plăteau salariile a constatat că a primit și bani și produse alimentare pentru munca lui din acea lună.

Crezând că i s-a făcut o nedreptate a venit și m-a întrebat ce poate face ca să primească doar bani pentru munca lui, iar nu și produse alimentare?

Ce prevede Codul Muncii?

Potrivit art.166 din Codul Muncii republicat în Monitorul Oficial nr. 245 din 18 mai 2011, salariul trebuie plătit cel puțin o dată pe lună. Regula este că salariul se achită în bani.

Există și o excepție: art. 165 din Codul Muncii care prevede că angajatul poate primi o parte din salariu în natură doar dacă s-a prevăzut acest lucru în contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă sau în regulamentul de ordine interioară.

Rețineți că dacă în contractul de muncă s-a prevăzut ca salariul să fie achitat o parte în bani și o parte în natură, partea pe care o veți primi în bani nu poate să  fie inferioară salariului minim brut pe țară. Plata salariului nu poate fi efectuată integral în natură.

Pentru a evita eventualele neplăceri, ar fi util ca angajatorul să stabilească prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă bunurile, limitele și modul de evaluare a acestora pentru a ști clar cât va trebui să primească fiecare salariat ca parte în natură aferentă salariului ce i se cuvine.

Legea prevede că la unităţile producătoare de produse agricole, o parte din salariu se poate plăti şi în natură. Plata în natură este stabilită prin negocieri colective și nu poate depăşi 30% din salariu.

Singurul mod de reglementare a plății unei părți din salariu în produse este contractul de muncă (colectiv și/sau individual). Chiar dacă salariatul ar fi de acord să încheiați un acord scris în acest sens, acesta ar fi nul de drept. Chiar Codul Muncii la art. 38 reglementează faptul că salariații nu pot renunța la drepturile conferite lor de lege. Dacă încheie o astfel de tranzacție, aceasta va fi lovită de nulitate!

Cum se dovedește plata salariului către angajați?

Potrivit legii, angajatorul datorează plata salariilor, dovada achitării lor făcându-se prin semnarea statelor de plată de către angajați sau prin orice alte documente justificative care atestă plata. De exemplu, dacă salariul este virat în contul bancar al salariatului dovada principală a plății o constituie extrasele de cont.

Potrivit art. 167 din Codul Muncii așa cum a fost republicat în Monitorul Oficial, salariul poate fi plătit și unei persoane împuternicite în acest sens de salariat. Având în vedere că legiuitorul nu a precizat forma pe care trebuie să o îmbrace această împuternicire, în practică pot apărea situații confuze.

Astfel, neprecizându-se că această împuternicire ar trebui să fie în formă autentică, am putea deduce că este suficient ca salariatul să semneze o simplă hârtie prin care să aprobe ca societatea să vireze salariul în contul bancar al unei persoane anume desemnate de el.

Caz practic

Să presupunem că salariatul X întocmește această împuternicire fără a merge la notar, deoarece legea nu îi impune acest lucru. Societatea plătește salariul în contul persoanei împuternicite de salariat prin actul neautentificat de notar. Salariatul contestă apoi împuternicirea susținând că nu a întocmit-o el și acționează societatea în instanță pentru că nu i s-a plătit salariul. În cadrul procesului se dispune efectuarea unei expertize grafologice care dovedește că semnătura de pe acea împuternicire nu aparține salariatului, astfel încât societatea trebuie să plătească din nou sumele reprezentând salarii achitate în acel cont.

Pentru a evita o astfel de situație nedorită și pentru a elimina orice risc cu care s-ar putea confrunta angajatorul, vă sfătuiesc ca împuternicirea întocmită de salariat să fie dată în fața unui notar public, astfel ca salariatul să nu poată veni ulterior să conteste veridicitatea ei. În acest mod, angajatorul este sigur că banii sunt virați corect, în contul persoanei desemnate de salariat.

Ce rețineri din salariu poate face angajatorul?

Angajatorul nu poate face nicio reținere din salariu în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se ateste că angajatul are o datorie certă, lichidă și exigibilă  (de exemplu pensia de întreținere pe care o datorează un părinte divorțat copilului său este stabilită printr-o hotărâre judecătorească sau dacă salariatul are o datorie certificată de instanță față de angajator, acesta îi poate reține din salariu). În lipsa unui titlu executoriu împotriva salariatului, refuzul achitării drepturilor salariale de către angajator, este nejustificată. Reținerile din salariu cumulate nu pot depăși în fiecare lună jumătate din salariul net.

Care sunt persoanele îndreptățite să încaseze salariul, în situația în care salariatul în cauză a decedat ?

Pot exista cazuri nefericite în care salariatul decedează, caz în care angajatorul are obligația de a achita salariul neîncasat următoarelor persoane în ordine: soțul supraviețuitor, copii majori ai defunctului, părinții acestuia. Rețineți că ordinea impusă de legiuitor trebuie respectată întocmai!

Caz practic

Să presupunem că X a fost salariat la o unitate și a fost concediat colectiv in 15.09.2012. În decizia de concediere s-a prevăzut că, la desfacerea contractului de muncă, salariatului i se acordă plăți compensatorii în cuantum de 10 salarii medii pe unitate care se vor plăti eșalonat în rate lunare. În 20.01.2013 salariatul concediat a decedat fără să fi încasat până la acea dată vreo plată compensatorie.

Moștenitorii lui X (care și-au dovedit calitatea depunând certificatul de moștenitor de pe urma lui X) au chemat în judecată unitatea unde a fost angajat X solicitând să li se achite plățile compensatorii neîncasate de defunct. Angajatorul s-a apărat susținând în fața instanței că plățile compensatorii se pot acorda doar în condițiile încetării unui contract individual de muncă și doar dacă persoana care a avut calitatea de salariat este în viață și poate beneficia de aceste drepturi până la achitarea lor integrală. Angajatorul a considerat că salariul și plățile compensatorii se plătesc moștenitorilor doar până la data decesului titularului datorită caracterului personal al contractului individual de muncă.

Instanța de judecată a stabilit că plățile compensatorii, chiar dacă se achită în tranșe lunare, au intrat în patrimoniul lui X înainte de data decesului acestuia. Prin moartea beneficiarului acestor plăți, dreptul de a solicita aceste plăți compensatorii nu s-a stins, astfel încât moștenitorii lui X sunt îndreptățiți să le solicite.

Rețineți că potrivit practicii în materie și legislației gratuite, plățile compensatorii au caracter personal la fel ca și salariul, astfel încât moștenitorii salariatului defunct pot solicita plata acestor drepturi după decesul acestuia cu condiția ca acestea să nu fi fost achitate de angajator anterior decesului autorului lor.

I s-a făcut vreo nedreptate eroului nostru?

La fabrica unde se produceau pastele făinoase se prevăzuse atât în contractul colectiv de muncă, cât și în contractul individual de muncă că exista posibilitatea ca angajaților să li se achite salariile și în bani și în natură. Astfel, angajatorul procedase foarte corect în ceea ce îl privea pe noul angajat și respectând contractul de muncă și-a îndeplinit obligația de plată.

Până la urmă tot răul a fost spre bine pentru că produsele alimentare pe care le primea pentru munca sa au fost bine primite de soție și cei doi copii! Omul a înțeles că toată confuzia lui a pornit de la faptul că nu a citit atent contractul de muncă pe care l-a semnat. Este foarte ușor să dai vina pe angajator fără să încerci întâi să vezi dacă nu cumva culpa îți aparține!

Până la urmă este tare adevărata vorba care spune că „dacă gândești să nu spui, dacă spui să nu scrii, dacă scrii să nu semnezi, dacă ai semnat să nu te miri! “