Categories
Articole Cooperare şi relaţii cu alte state Dreptul muncii Economie Internaţional Piaţa muncii

Înregistrarea agenților de plasare a forței de muncă în străinătate – noutăți legislative

Viața trăită prin țări străine, departe de cei dragi și de locurile în care te-ai născut și te-ai format ca om, prezintă multiple dificultăți, capcane, provocări. Aceste dificultăți nu sunt cunoscute, în detaliu și cu adevărat, decât celor care le-au trăit și le-au experimentat în viața de zi cu zi.

Milioane de români s-au văzut puși în situația în care preferabil a fost s-o ia de la zero, printre străini, decât să mai zăbovească în țara natală, istovindu-se prematur în confruntarea cu neajunsurile. Este, desigur, regretabil că atâția și atâția români nu și-au putut găsi rostul și împlinirea decât pe alte meleaguri, în alte state. Cauzele acestui exod ne sunt cunoscute tuturor.

Meseria de român pare să fie una din ce în ce mai anevoioasă, dacă ne luăm după statisticile alarmante legate de migrația forței de muncă. Mulți au părăsit meleagurile natale ghidându-se după proverbul „schimbi locul, schimbi norocul”. Noroc ce nu le-a surâs tuturor…

Referindu-ne la conaționalii care sunt nevoiți să-și lase în urmă țara și neamul în căutarea unor locuri de muncă mai bine remunerate, normal este ca ei să beneficieze de o minimă ocrotire din partea statului român.

Românii care au reușit, fără a experimenta probleme majore, să ocupe poziții sociale admirabile și să obțină remarcabile performanțe profesionale peste hotare sunt numeroși. Dar mulți sunt, din păcate, și conaționalii noștri care, nefiind suficient de vigilenți, de informați la plecarea în străinătate, au constatat, la destinație, că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, îngroșând rândurile celor abuzați și înșelați.

Protecția cetățenilor români cu domiciliul în România care lucrează în străinătate se realizează conform prevederilor Legii 156/2000. Legea 156 reglementează condițiile de funcționare și procedura de înregistrare a persoanelor juridice care activează ca agenți de plasare a forței de muncă în străinătate, pe teritoriul României.

Serviciile de plasare sunt furnizate de către agenții de plasare a forței de muncă înființați pe teritoriul țării noastre sau de către alți furnizori de servicii de plasare a forței de muncă stabiliți pe teritoriul unui stat membru UE (diferit de România) ori al Spațiului Economic European (SEE), înregistrați în condițiile legii ori supuși unei proceduri de notificare.

 

Noutăți legislative

În „Monitorul Oficial” 815/2018 a fost publicată HG 723/2018 pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, aprobate prin HG 384/2001.

În scopul desfășurării activității de mediere în România, pentru angajarea unor cetățeni români în străinătate, agenții de plasare a forței de muncă trebuie să se înregistreze la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul social. Aceștia trebuie să notifice înființarea de sucursale, puncte de lucru, alte sedii secundare – cu cinci zile lucrătoare mai înainte de-a începe prestarea activității de plasare în acele locații – la inspectoratul teritorial de muncă la care sunt înregistrați, dar și la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială sunt situate sediile secundare în cauză.

Pentru a desfășura, pe teritoriul României, activitatea de mediere în vederea angajării cetățenilor români în străinătate, agenții de plasare trebuie să îndeplinească mai multe condiții, concomitent. Una dintre aceste condiții este să fi încadrat, în muncă, personal calificat în domeniul resurselor umane care face dovada experienței în recrutare.

După cum rezultă din ultimele știri juridice, această condiție se va considera satisfăcută dacă agentul de plasare are, printre angajați, minimum o persoană ce deține o calificare profesională în materie de resurse umane și care a activat în domeniul recrutării de personal fie pe teritoriul național, fie în afara țării.

 

Notificarea inspectoratelor teritoriale de muncă

Așa cum se știe, un furnizor de servicii de plasare a forței de muncă este o persoană juridică stabilită pe teritoriul unui stat membru al UE, altul decât România, sau al SEE, ce are dreptul legal de-a presta servicii de plasare a forței de muncă în temeiul legislației statului de stabilire, fiind supus unei proceduri de acreditare, autorizare ori înregistrare pentru prestarea de astfel de servicii.

Serviciile specializate realizate pe teritoriul României de către un agent de plasare a forței de muncă în străinătate constau în informarea, consilierea și medierea cetățenilor români în sensul angajării acestora în străinătate.

În scopul de a presta în permanență, pe teritoriul țării noastre, serviciile mai sus menționate, furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a notifica inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază teritorială au stabilit un sediu permanent în România, anterior începerii prestării acestor servicii.

Acești furnizori de servicii de plasare a forței de muncă trebuie, așa cum reiese din actul normativ, să înștiințeze inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială și-au înregistrat sediul permanent pe teritoriul național, cu cinci zile lucrătoare mai înainte de a demara prestarea serviciilor de plasare.

 

Medierea angajării în străinătate

Activitățile de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate constau în constituirea unei bănci de date privind solicitanții de locuri de muncă și ofertele de locuri de muncă în străinătate, identificarea locurilor de muncă oferite de către angajatorii din străinătate ori partenerii străini de mediere, publicarea locurilor de muncă, a condițiilor de ocupare a acestora.

Tot aici se încadrează, după cum reiese din recentele știri juridice, și preselecția sau selecția candidaților, în conformitate cu cerințele locurilor de muncă oferite și-n acord cu pregătirea, aptitudinile și interesele lor, consultanța și îndrumarea pentru angajare, sprijinul în vederea redactării unor documente de trebuință la angajare, traducerile de acte.

Trebuie spus că furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă cu sediu permanent în țara noastră, precum și agenții de plasare a forței de muncă, au îndatorirea de a transmite situația privind persoanele mediate și angajate în străinătate, trimestrial, până la finele lunii ce urmează după trimestrul ce tocmai a luat sfârșit, către inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul social sau sediul permanent.

 

În țară sau peste hotare?

Să fie, oare, adevărată zicala „schimbi locul, schimbi norocul”? Cei care au reușit, în profesie, peste hotare, vor oferi, de obicei, un răspuns afirmativ, fără rezerve. Să nu mai fie valabilă, oare, zicala „fie pâinea cât de rea, tot mai bine în țara ta”, în contextul actual?

Sunt întrebări dificile. Și fiecare ar trebui să-și găsească răspunsurile, ce sunt valabile doar la nivel individual. Există cel puțin un lucru pe care oricine îl ia cu sine, oriunde ar merge: propria personalitate. Unele locuri se potrivesc doar cu anumite personalități. În orice domeniu profesional există o situație de admirat, întotdeauna de dorit: situația în care se află omul potrivit la locul potrivit. Pentru unii, locul potrivit este la doi pași. Alții ajung departe, tot căutându-l!