Categories
Articole Dreptul muncii Pensii

Acțiunile prin care se cere constatarea grupei de muncă pot fi exercitate oricând sau există o limită în timp?

justitie11
Poate că una dintre cele mai des întâlnite situații în care românii sunt nevoiți să își caute dreptate prin tribunale, este cazul în care solicită să li se recunoască faptul că au lucrat în grupa de muncă. Dacă angajatorul există, cei în cauză se vor judeca cu acesta și vor promova acțiunea la tribunalul de la domiciliul lor.

Problema care a apărut pentru mulți români a fost atunci când au vrut să iasă la pensie și le erau necesare dovezi privind vechimea în muncă și acte care să ateste că au lucrat în grupa I sau II. Mulți s-au confruntat cu situația în care fostul angajator a fost desființat ca urmare a lichidării fără să știe cine le poate furniza actele necesare pentru dovedirea vechimii în muncă.

Cei aflați în aceste situații în care angajatorul a fost lichidat, radiat și nu există acte din care să rezulte raporturile de muncă, vor chema în judecată casa de pensii, pentru că aceasta este cea care poate emite deciziile de pensie în baza actelor care certifică stagiile de cotizare, iar hotărârea judecătorească prin care se recunoaște vechimea este un astfel de document. Dacă există astfel de acte, dar cel interesat nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfășurată în anumite grupe de muncă, poate acționa în instanță pe deținătorul arhivei pentru a-i elibera adeverința necesară, acesta putând sta într-un proces prin care să fie obligat să elibereze o adeverință constatatoare a raportului de muncă.

Legat de constatarea grupelor, în practică a mai apărut o problemă care a generat sesizarea ÎCCJ pentru  a stabili modul în care va fi interpretată și aplicată. ÎCCJ  a fost chemată să precizeze dacă acțiunile prin care se cere constatarea dreptului la încadrarea în muncă sunt imprescriptibile (pot fi promovate oricând).

Caz practic

În octombrie 2014 A.C. a chemat în judecată S.C. E S.A. și a cerut ca instanța să constate că a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada 1 februarie 1975-1 aprilie 2001 și să oblige angajatorul să îi elibereze o adeverință în acest sens. În mai 2015, instanța a respins acțiunea și a constatat că este prescrisă, deoarece A.C. a fost angajată până în octombrie 2010 și trebuia să promoveze această acțiune în 3 ani de la acest moment.

Reclamanta a declarat apel și a cerut sesizarea ÎCCJ pentru a clarifica situația. Reclamanta a precizat că, ținând cont de solicitarea sa, acțiunea sa nu este prescrisă.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ  a pronunțat Decizia 13/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 862 din 28 octombrie 2016. Analizând modul în care a fost redactată cererea de chemare în judecată, ÎCCJ a considerat că reclamanta A.C. a solicitat să se constate că activitatea desfășurată la angajator într-o anumită perioadă de timp se încadrează în grupa a II-a de muncă, sens în care acest tip de acțiune ar fi o acțiune în constatare.

Codul muncii enumeră exemplificativ anumite cereri des întâlnite în materia conflictelor de muncă (contestarea încetării raporturilor de muncă, nulității contractelor de muncă, acțiunea în răspundere patrimonială etc.) Acestea se promovează în anumite termene pe care Codul muncii le enumeră la fiecare caz în parte. Codul muncii prevede, cu excepția celor enumerate exemplificativ mai sus, că termenul de prescripție pentru promovarea acțiunii este de 3 ani de la nașterea dreptului.

În cazul de față, ÎCCJ a decis că ne aflăm în fața unei acțiuni în constatare, sens în care Codul civil a stabilit că dreptul la acțiune pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept este imprescriptibil.

Noutățile legislative prevăd că, în cazul practic de față, obiectul cererii este acordarea unei grupe de muncă pentru o anumită perioadă, iar acest tip de acțiune nu poate fi caracterizat de instanță ca fiind inadmisibil sau imprescriptibil, mai ales că reclamanta A.C. nu a solicitat drepturi patrimoniale de la angajator, ci doar recunoașterea grupei de muncă.

În concluzie, ÎCCJ a admis sesizarea și a decis că acțiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă sunt acțiuni în constatare și sunt imprescriptibile.

Ce a decis instanța cu privire la A.C.?

După pronunțarea deciziei ÎCCJ, curtea de apel a admis apelul lui A.C. și a retrimis cauza spre rejudecare la tribunal, pentru că acesta doar stabilise că acțiunea este prescrisă fără să judece și fondul cererii.

În concluzie?

Ori de câte ori doriți recunoașterea  grupei de  muncă pentru activitatea pe care ați prestat-o o anumită perioadă de timp, veți face o cerere la angajator pentru a vă elibera o adeverință care să certifice acest lucru. Dacă angajatorul refuză să elibereze acest act sau îl eliberează fără să vă certifice grupa de muncă, aveți deschisă calea unei acțiuni în justiție.

Veți promova acțiunea la tribunalul de la propriul domiciliu la secția litigii de muncă, acțiunea fiind scutită de plata taxei de timbru. Așa cum am precizat în preambulul articolului, dacă angajatorul există, o să îl chemați pe acesta în judecată, în caz contrar o să vă judecați cu casa de pensii. Veți putea promova acțiunea oricând indiferent cât timp a trecut de la data la care ați încheiat raporturile de muncă la angajatorul respectiv.

Cunoscând aceste informații puteți avea garanția că veți promova acțiuni care vor avea succes și veți obține recunoașterea grupei de muncă.