Există o diferenţă fină între abuzul în serviciu şi abaterea disciplinară. Mult discutatul abuz în serviciu este definit în legislaţie ca fiind fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
În timp ce abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Ca să înţelegem şi mai bine diferenţa dintre cele două vom prezenta în cele ce urmează un caz practic.
Situaţia de fapt
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut corect de prima instanță că inculpatul CA, în cursul lunilor iulie – august 2014, în calitate de organ de cercetare penală a poliției judiciare, angajatul IPJ S., Biroul de Investigații Criminale, având spre soluționare o cauză penală, a luat de la persoana vătămată , prin administrator PG T un telefon mobil Iphone 4 și suma de 100 lei, fără întocmirea unor documente , apoi a valorificat telefonul iar suma încasată de 550 lei și-a însușit-o, restituind-o acesteia în cursul procesului penal.
Este totodată corectă aprecierea instanței conform căreia inculpatul a fost desemnat de către IPJ S, Poliția Municipiului S., în calitatea sa de agent șef din cadrul Biroului Investigații Criminale, cu soluționarea dosarului penal nr. 3264/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. care avea ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată , prin administrator PG T.
În această situație, raportat la calitatea profesională deținută de inculpat, acesta nu poate invoca că fapta de a prelua telefonul de la reprezentanta persoanei vătămate nu ar fi avut nicio legătură cu atribuțiile sale de serviciu, atâta timp cât avea în instrumentare tocmai fapta reclamată în legătură cu telefonul respectiv, raporturile cu părțile având legătură directă cu calitatea sa de agent șef din cadrul Biroului Investigații Criminale.
Potrivit ştirilor juridice, s-a reţinut că, cu toate acestea, calificarea faptei reținută în sarcina inculpatului ca fiind infracțiune este excesivă, având în vedere contextul în care a fost comisă fapta și faptul că nu orice încălcare sau depășire formală a atribuțiilor de serviciu presupune, de plano, comiterea unei infracțiuni.
Modalitatea în care a procedat polițistul a reprezentat o depășire a atribuțiilor ce îi reveneau, fiind pasibil de o sancționare cu caracter disciplinar, nu însă de angajarea răspunderii penale a acestuia pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 297 alin. 1 C. pen.
În concluzie trebuie să ţinem cont de toate circumstanţele cauzele şi să avem în vedere toate elementele materiale ale faptei.