În Monitorul Oficial nr. 1009 din 15 decembrie 2016 a fost publicată OUG 95/2016 pentru prorogarea unor termene și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Codul de procedură civilă.

Senatul a fost prima Cameră sesizată și a adoptat la 1 februarie 2017 proiectul de lege pentru aprobarea OUG care cuprindea un singur articol prin care se aproba OUG 95/2016. În 2 februarie 2017 proiectul de lege de aprobare a OUG a fost înregistrat la Camera Deputaților și au fost propuse mai multe amendamente față de forma primită de la Senat.

Camera Deputaților a adăugat două articole numerotate II și III. Acestea se refereau la obiectul și motivele revizuirii în sensul că față de cele 11 motive din Codul de procedură civilă pentru care se poate cere revizuirea, s-a propus adăugarea a încă 4 puncte.

Astfel, Camera Deputaților  a apreciat că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută când, după pronunțarea hotărârii definitive, CCR adoptă o decizie prin care declară ca fiind neconstituționale dispozițiile legale pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă, sau ale cărei considerente și/sau dispozitiv sunt contrare hotărârii definitive, când hotărârea este pronunțată cu încălcarea prevederilor constituționale, chiar dacă aspectul de ordine publică nu a fost invocat în fața instanțelor de judecată.

Alte două motive de revizuire propuse ar fi atunci când hotărârea este pronunțată cu nerespectarea deciziilor CCR și a considerentelor acestora sau când hotărârea este nelegală pronunțând sancțiuni în temeiul unor prevederi legale care nu erau în vigoare la data la care s-a născut raportul juridic dedus judecății.

Cu privire la termenul de exercitare al revizuirii s-a propus ca pentru punctele de mai sus să fie de 12 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești sau de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziilor CCR. Camera Deputaților a propus la articolul III  ca atunci când hotărârea judecătorească sau decizia CCR este anterioară intrării în vigoare a acestei legi, termenul să fie de 12 luni de la data intrării în vigoare a acesteia.

Care a fost obiectul excepției de neconstituționalitate?

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de ÎCCJ care a apreciat că procesul de legiferare nu a respectat principiul bicameralismului, în sensul că între forma adoptată de Senat și cea de la Camera deputaților există diferențe majore între conținut. Forma de la Camera Deputaților cuprinde prevederi cu privire la revizuire fără ca acestea să fi fost în dezbaterea Senatului.

Prevederile art. II nu prezintă un grad suficient de precizie pentru a putea fi aplicat, iar art. III este neconstituțional, pentru că din el rezultă că orice hotărâre judecătorească pronunțată după intrarea în vigoare a Constituției ar putea fi atacată cu revizuire în 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.

Aceste două articole încalcă principiul securității raporturilor juridice, pentru că duc la repunerea în discuție a unui număr mare de hotărâri judecătorești care au dobândit autoritate de lucru judecat. Prin modificările propuse care sunt formulate în termeni generali, se ajunge ca revizuirea ca și cale extraordinară de atac să fie transformată într-o cale ordinară de atac care permite exercitarea unui nou control judiciar asupra unor hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Amendamentele propuse de Camera Deputaților nu respectă principiul neretroactivității legii.

Ce a decis CCR?

CCR a pronunțat decizia 377/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 586 din 21 iulie 2017. Conform principiului bicameralismului, Constituția nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră.

Știrile juridice arată că modificările și completările pe care Camera decizională le aduce proiectului de lege sau propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. În caz contrar,  s-ar ajunge ca o singură Cameră (cea decizională) să legifereze exclusiv, aspect care contravine principiului bicameralismului.

CCR apreciază că modificările aduse de Camera Deputaților prin art. II și III ale legii supuse verificării, sunt substanțiale și nu au fost avute în vedere de Senat. CCR consideră că art. II și III încalcă principiul constituțional al bicameralismului.

Totodată, art. II și III nu se integrează în obiectul de reglementare al legii de aprobare a OUG 95/2006 și încalcă principiul conform căruia în România este obligatorie respectarea Constituției și a legilor. Aceleași articole încalcă principiul constituțional conform căruia ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat.

Cu privire la motivul de revizuire propus de Camera Deputaților privitor la momentul când hotărârea este pronunțată cu încălcarea prevederilor constituționale, chiar dacă aspectul de ordine publică nu a fost invocat în fața instanțelor de judecată, CCR apreciază că acesta reglementează ipoteza revizuirii hotărârilor date cu nerespectarea deciziilor CCR. Acest fapt presupune ca interpretarea prevederilor constituționale invocate în cererea de revizuire să fie realizată direct de către instanțele de judecată. Practic, instanțele judecătorești ar deveni competente să realizeze un control de constituționalitate, verificând constituționalitatea hotărârii judecătorești.

Practic, această reglementare criticată presupune un mijloc de realizare a controlului de constituționalitate al hotărârilor judecătorești și nu un motiv de revizuire. CCR apreciază că acest text de lege încalcă prevederile Constituției.

Cu privire la art. III, CCR consideră că acesta încalcă principiul neretroactivității legii civile. Așa cum este formulat acest articol consacră o soluție legislativă care subminează caracterul de stat de drept al României și principiul securității raporturilor juridice, pentru că are la bază premisa repunerii în discuție a tuturor hotărârilor judecătorești definitive pronunțate după 1991 când a fost adoptată Constituția României.

În concluzie, CCR admite excepția de neconstituționalitate și constată că art. II și III din legea pentru aprobarea OUG 95/2016 pentru prorogarea unor termene și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale.