Cei care au trecut printr-un proces cunosc faptul că până la obținerea hotărârii judecătorești favorabile și recuperarea pagubei pricinuite este cale lungă. Întâi de toate trebuie să se înarmeze cu răbdare, pentru că un proverb românesc spune că „cu răbdarea treci și marea.”

În cadrul procesului părțile avansează o serie de cheltuieli pentru desfășurarea acestuia: taxe de timbru, onorariu expert și avocat, cheltuieli pe care și le va recupera de la partea adversă doar dacă va câștiga procesul. De multe ori de la data la care se pronunță o hotărâre favorabilă prin care au fost acordate cheltuieli de judecată și alte sume și  până la momentul la care este pusă în executare, trece ceva vreme. Iar banii se devalorizează…

Cel care obține o sentință favorabilă poate fie să ajungă la o înțelegere cu partea care a pierdut și trebuie să suporte aceste costuri, fie poate apela la un executor judecătoresc dacă nu se înțeleg să îi achite de bunăvoie. Cu ocazia executării, creditorul poate solicita executorului judecătoresc să actualizeze valoarea sumei pe care o are de primit de la partea adversă. În practică a apărut întrebarea dacă se poate solicita și actualizarea cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia întregului proces.

Caz practic

Cabinetul de avocat O.F.N.  a obținut hotărâri judecătorești favorabile în cadrul unor procese în care a contestat anumite plângeri contravenționale împotriva ANAF. Creditorul s-a adresat unui birou de executor judecătoresc și a solicitat  obligarea ANAF la plata actualizată a cheltuielilor de judecată acordate de instanță prin hotărâri.

Împotriva acestor acte de executare, ANAF a formulat contestație în anulare și a solicitat anularea acestora pe motiv ca aceste cheltuieli de judecată nu pot fi actualizate de executorul judecătoresc, pentru că au caracter accesoriu și nu pot constitui obligații principale în cadrul procesului.

Instanța de fond a admis contestația ANAF și a considerat că obligația de plată a cheltuielilor de judecată acordate printr-o hotărâre judecătorească nu este o obligație principală, astfel încât nu poate fi actualizată.

Creditorul, Cabinetul de avocat O.F.N. , a formulat apel împotriva acestei sentințe și a solicitat în cadrul acestei căi de atac sesizarea ÎCCJ pentru a stabili dacă cheltuielile de judecată stabilite printr-o hotărâre judecătorească pot fi actualizate sau nu de către executorul judecătoresc. Argumentul creditorului a fost că obligația de plată a cheltuielilor de judecată într-un proces civil are caracter accesoriu doar din punct de vedere procesual, însă obligația de plată este principală.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a analizat problema de drept cu care a fost sesizată și a pronunțat Decizia 34/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 945 din 21 decembrie 2015. Știrile juridice arată că legiuitorul a stabilit regula conform căreia cheltuielile de judecată vor fi suportate de partea care pierde procesul. Dacă se admite cererea principală, se va admite și cererea accesorie de plată a cheltuielilor de judecată.

Atunci când prin hotărâre s-a acordat o sumă de plată, executorul judecătoresc poate, la cererea creditorului, să actualizeze suma de bani stabilită prin hotărâre în funcție de rata inflației. Această actualizare are loc dacă hotărârea nu conține un criteriu pentru a se putea actualiza suma de achitat. Actualizarea cu rata inflației se va calcula de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie sau de la data la care creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației din titlul executoriu.

ÎCCJ a stabilit că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este accesorie din punct de vedere procesual, dar, atunci când cel care pierde procesul trebuie să achite aceste costuri, obligația de plată este principală.

În practică, sunt situații în care partea nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată în cadrul procesului, ci ulterior pe calea unei acțiuni separate ce are ca obiect doar plata acestor cheltuieli. În acest caz, ne aflăm în fața unei cereri principale care va trebui timbrată la valoarea sumei cerute. Această modalitate de solicitare a cheltuielilor de judecată implică costuri cu taxa de timbru, costuri care nu se achită dacă acestea se solicită ca cerere accesorie în cadrul procesului.

Noutățile legislative precizează că hotărârea judecătorească prin care una dintre părți este obligată să achite cheltuielile de judecată, cuprinde o creanță care poate fi supusă executării silite. Faptul că legiuitorul a prevăzut în Codul de procedură civilă posibilitatea actualizării cu rata inflației a sumelor de bani acordate prin hotărâri judecătorești, înseamnă că a dorit ca partea căzută în pretenții să îndeplinească obligația din titlul executoriu.

În concluzie, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit că cheltuielile de judecată se circumscriu noțiunii de obligație principală în titlul executoriu și pot fi supuse actualizării în cadrul executării silite.

Și dacă inflația este negativă?

Decizia ÎCCJ îi ajută pe cei care au de recuperat cheltuieli de judecată care au fost actualizate cu rata inflației din perioada în care nu era la putere deflația. Se pare că până în primăvara lui 2016 inflația va fi negativă, fapt ce va face inutil demersul creditorilor de a li se actualiza cu rata inflației cheltuielile de judecată obținute prin hotărâre judecătorească.

În plus, această decizie îi va opri de la promovarea unor acțiuni pe cei care vor să conteste actele executorului de actualizare cu rata inflației a cheltuielilor de judecată.

„E cert, un paradox triumfă:/Înaintăm în pas de rac,/Cu cât vestitul leu se umflă/Cu-atât e omul mai…sărac.” (Cezarina Adamescu)