După intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă au apărut păreri diferite cu privire la calea de atac care se exercită în materia contenciosului administrativ. Este notoriu faptul că legea contenciosului administrativ a reglementat faptul că în această materie hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Confuzia apărută în practica instanțelor a fost determinată de articolul 25 din legea contenciosului administrativ care reglementează în anumite cazuri calea de atac a apelului. Pratica instanțelor de judecată este neunitară, astfel încât s-a impus sesizarea ÎCCJ pentru a stabili clar care este calea de atac aplicabilă în materia contenciosului administrativ.
Ce prevede legea în această materie?
Legea prevede că, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze alt înscris, atunci executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Refuzul debitorului de a executa de bunăvoie obligația duce la executarea silită.
La cererea creditorului instanța de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități. Rețineți că nu este necesară învestirea cu formulă executorie și încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc în acest caz.
Știrile juridice prevăd că, dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației
Solicitările de mai sus se judecă în camera de consiliu, de urgență și sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Hotărârea pronunțată astfel este supusă doar apelului în 5 zile de la comunicare și dacă a fost pronunțată de curtea de apel ea va fi supusă recursului.
Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă prevede că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Aceste prevederi se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară. Știrile juridice arată că aceste dispoziții din legea 76/2012 nu se aplică în materie de contencios administrativ și fiscal, inclusiv în materia azilului.
Care au fost opiniile instanțelor de judecată?
Unele instanțe au apreciat că regula în materia contenciosului administrativ este recursul. Există cazuri în care apelul este prevăzut ca și cale de atac (contestația în materie electorală, ordonanța președințială este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă sau încheierea prin care se soluționează cererea de sechestru este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară.). S-a apreciat că aceste cazuri enumerate reprezintă excepții în materia căii de atac a contenciosului administrativ.
Alte instanțe au considerat că singura cale de atac în materia contenciosului administrativ pentru hotărârile pronunțate în primă instanță este recursul. Acestea au apreciat că regula generală din materia contenciosului administrativ a rămas valabilă și după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, fapt susținut și de prevederile din legea 76/2012 prezentate anterior.
Ce a decis ÎCCJ?
ÎCCJ a pronunțat Decizia 17/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 930 din 27 noiembrie 2017. Analizând textele de lege, ÎCCJ apreciază că legiuitorul a reglementat în materia contenciosului administrativ anumite cazuri în care se poate exercita calea de atac a apelului. Scopul în această materie este judecarea cu celeritate a proceselor, motiv pentru care recursul apare ca fiind singura cale de atac adecvată a îndeplini acest fapt.
La 15 februarie 2013 a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă, astfel încât în anumite materii ale contenciosului administrativ, reglementate prin legi speciale, calea de atac a recursului a fost înlocuită cu apelul. Acest lucru nu poate duce la concluzia că s-ar fi dorit modificarea regulii generale și înlocuirea căii de atac a recursului cu cea a apelului.
În concluzie, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile din legea contenciosului administrativ care au caracter de excepție de la regulă.