Au trecut 20 de ani de la înființarea Casei Sociale a Constructorilor (CSC), o organizație non-profit care-și propune să asigure protecție socială lucrătorilor din construcţii, în perioadele în care nu se poate lucra din cauza condițiilor meteorologice.

Așadar, Casa Socială a Constructorilor gestionează un fond special de protecție socială, din care se asigură o indemnizație acelor angajați, din domeniul anterior menționat, care nu pot să muncească într-o anumită perioadă din an.

Fondul special de protecție socială

Fondul special de protecție socială asigură salariaților cu contract individual de muncă din activitatea de construcţii şi de producere a materialelor de construcţii, pe perioada întreruperii activităţii, o indemnizaţie reprezentând o sumă impozabilă, al cărei cuantum lunar este egal cu 75% din media pe ultimele 3 luni a salariului de bază brut. Indemnizaţia se acordă proporţional cu perioada de întrerupere a activităţii, care nu poate să fie mai mare de 90 de zile calendaristice, în intervalul 1 noiembrie – 31 martie.

Fondul special de protecție socială se constituie prin plata unor contribuții. Potrivit art. 16, alin (1) din Legea nr. 215/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/1997, fondul necesar pentru plata indemnizaţiei prevăzute la art. 12 alin. (1) se constituie din:
– contribuţia salariaţilor reprezentând 1% din salariul de bază brut;
– contribuţia agenţilor economici reprezentând 1,5% din valoarea producţiei de construcţii, realizată şi încasată de la beneficiar pentru agenţii economici din construcţii, respectiv din valoarea producţiei-marfă vândute şi încasat, pentru producătorii de materiale de construcţii, fără corespondent în devizul lucrării;
– prelevarea unei cote în cuantum de 0,5% din valoarea devizului de construcţii, cu corespondent în devizul general al lucrării;
– alte surse atrase.

Printre aceste contribuții, după cum se observă, se află și o cotă de 0,5% din valoarea devizului de construcţii. Problema acestei cote este că, în ciuda reglementărilor succesive care au acoperit acest subiect, încă există practică judiciară generată de confuzii privitoare la titularii obligației de plată.

Pentru lămurirea acestui aspect, în anul 1998 a fost emisă HG nr. 600/1998, abrogată în prezent, care a introdus în Devizul General, reglementat prin HG 376/1994, cota de 0,5% aferentă CSC, la capitolul 5.2 Comisioane, cote, taxe etc., în concordanţă cu prevederile Legii nr. 215/1997. Semnificația acestei prevederi era că orice titular al unei autorizații de construire, unde devizul General este un element scris obligatoriu, în calitate de beneficiar de investiții, indiferent de sursa de finanțare și de forma de proprietate, trebuie să colecteze și să vireze către CSC, pe durata execuției lucrărilor, cota de 0,5%.

Titularii obligației de plată

Începând cu HG nr. 600/1998 şi continuând cu toate celelalte hotărâri de guvern apărute ulterior cu referire la Devizul General al investiţiei, până la ultima hotărâre de guvern, respectiv HG nr. 907/2016 care prevede la capitolul 5.2.4. cota aferentă Casei Sociale a Constructorilor, în aplicarea prevederilor Legii privind Casa Socială a Constructorilor, cota de 0,5% a fost menţinută în concordanţă cu prevederile Legii nr. 215/1997, în vigoare la această dată.

HG nr. 907/2016, art. 2, lit. h) prevede că beneficiarul investiţiei este entitatea publică, persoana juridică sau fizică ce are un drept de execuţie a lucrărilor de construcţii potrivit prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Așadar, titularii obligației de plată sunt beneficiarii de investiții. În consecință, neapartenența la Casa Socială a Constructorilor, respectiv neîndeplinirea condițiilor pentru a beneficia de indemnizații plătite din Fondul special de protecție socială nu sunt argumente pentru neplata cotei de 0,5%, legea precizând foarte clar că această contribuție se achită din valoarea devizului de construcții cu corespondent în devizul general.

Potrivit noutăților juridice, situațiile de dubiu privitor la obligația de plată se pot înlătura foarte facil, prin interpretare teleologică a Legii 215/1997 (întoarcerea la scopul pentru care a fost creat un astfel de fond); scopul este protecţia socială a salariaţilor din construcţii pe perioadele friguroase. Dacă titularii obligației de plată ar fi stabiliți prin raportare la apartenența la CSC, s-ar ajunge la o restrângere nejustificată şi absolut arbitrară a surselor de finanţare a fondului, cu efecte negative asupra posibilităţii reale a CSC de a asigura protecţia socială la care este obligat.