Apelul este o cale ordinară de atac iar termenul de apel este, potrivit art. 468 C. procedură civilă, de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 468 alin. 3) C. procedură civilă prevede că dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.

Alineatul de mai sus, potrivit ştirilor juridice a făcut subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că art. 468 alin. (3) din Codul de procedură civilă este neconstituţional în măsura în care este interpretat în sensul în care apelul nu mai poate fi motivat după comunicare, în cazul în care hotărârea nu a fost comunicată.

Se arată că prin eliminarea dreptului de a motiva calea de atac fără să se ţină cont de comunicarea hotărârii, are loc o încălcare efectivă a dreptului la un proces echitabil. Aşadar, diligenţa părţii căreia nu i s-a comunicat o hotărâre judecătorească pe care intenţionează să o atace şi care ia cunoştinţă de dispozitivul acesteia din sistemul informatic ECRIS este sancţionată de lege printr-o ficţiune juridică, declararea apelului fiind asimilată cunoaşterii motivaţiei instanţei care a pronunţat hotărârea apelată.

Se apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă şi art. 129 din Constituţie privind folosirea căilor de atac, întrucât privează dreptul unei persoane care nu a avut posibilitatea de a cunoaşte motivele unei hotărâri judecătoreşti de dreptul de a exercita calea de atac împotriva respectivei hotărâri.

Curtea Constittuţională reţine că în ceea ce priveşte calea de atac a apelului, termenul de declarare şi de motivare curge de la comunicarea hotărârii. Totuşi, legiuitorul a acordat beneficiul depunerii cererii de apel şi anterior comunicării hotărârii, fără ca acest fapt să atragă modificări sub aspectul motivării căii de atac. În consecinţă, indiferent de momentul exercitării apelului, anterior sau ulterior comunicării, motivarea acestuia este posibilă în termenul de exercitare a apelului, socotit de la data comunicării hotărârii.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor, Curtea reţine că norma criticată se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza acesteia, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situaţiei prezentate în cauză.

Prin urmare, Curtea Constituţională a respins excepţie de neconstituţionalitate, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 512/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 907/2017.