Cercetare disciplinară prealabilă. Care este sancţiunea pentru nerespectarea condiţiilor convocării?


images-62Legislaţia prevede că salariatul se bucură de unele drepturi şi garanţii. Astfel, faţă de acesta nu poate fi dispusă nicio măsură disciplinară, în afară de avertismentul scris fără ca înainte de luarea măsurii să fie efectuată cercetarea disciplinară prealabilă.

Art. 251 C. muncii prevede că în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Ne întrebăm care sunt cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească convocarea scrisă? Un caz practic pune în evidenţă cel mai bine aceste aspecte.

Prin sentinţa civilă, pronunţată de Tribunal, a fost admisă acţiunea formulată de către reclamantul S.A. împotriva pârâtei SC „S.C.M.” SRL P. A  fost anulată decizia de concediere, emisă de pârâtă, şi s-a  dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reîncadrării reclamantului  pe postul şi funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de concediere, respectiv de lăcătuş mecanic.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a fost salariatul pârâtei, în funcţia de lăcătuş mecanic, până la data de 08.10.2012, când, prin decizie, i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii. Înscrisul, emanat de la angajator şi intitulat „convocare”, nu întruneşte cerinţele imperative ale art. 252 alin. (2) din Codul muncii, întrucât cuprinde doar următoarea menţiune: „prin prezenta vă comunicăm că în termen de 24 ore de la primirea prezentei să vă prezentaţi la sediul societăţii pentru a vă clarifica situaţia în care vă aflaţi deoarece din data de 28.09.2012 până în prezent sunteţi pontat nemotivat”.

Reclamantul a fost lipsit de procedura cercetării prealabile obligatorii, prevăzută de art. 251 din Codul muncii, şi de garanţiile legale oferite de aceasta.
Astfel, instanţa de fond a constatat că pârâta, la emiterea deciziei de concediere, a încălcat dispoziţiile imperative arătate mai sus, astfel încât, în temeiul art. 78 din Codul muncii, a constatat nulitatea absolută a acestei decizii. angajatorul a încălcat flagrant prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, care confereau acestuia dreptul la apărare, în condiţiile în care convocarea, în scris, a salariatului de către persoana împuternicită de angajator să realizeze aceasta operaţiune, nu precizează obiectul, data, ora şi locul întrevederii şi nu există un act comunicat anterior concedierii prin care să se comunice salariatului că este supus unei proceduri de cercetare disciplinară.

Potrivit ştirilor juridice, realizarea cercetării este o condiţie imperativă a legii, întrucât ea reprezintă singura concretizare a garanţiei de respectare a dreptului la apărare pe toată durata desfăşurării acţiunii disciplinare de către cei investiţi cu dreptul de a aplica sancţiunea.
Potrivit art. 63 din Codul muncii, „concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile”. În baza art. 267 alin. (1) din Codul muncii, se sancţionează cu nulitatea absolută măsurile dispuse în lipsa efectuării cercetării prealabile.

În concluzie, menţiunea că în termen de 24 de ore de la primirea convocării, comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, salariatul trebuie să se prezinte la sediul societăţii pentru clarificarea situaţiei, dat fiind că a fost pontat nemotivat mai multe zile, nu corespunde exigenţelor art. 251 alin. (2) din Codul muncii, dat fiind că salariatul nu a putut cunoaşte: termenul limită până la care se poate prezenta, respectiv ziua şi ora la care este aşteptat; biroul sau persoana la care trebuie să se prezinte, precum şi că s-a început o cercetare disciplinară împotriva sa. Pentru a fi îndeplinite cerinţele art. 251 alin. (2) din Codul muncii, în convocare trebuie precizate în mod concret obiectul, data, ora şi locul întrevederii.