Vă spuneam, în prima parte a articolului, că fiecare cerere de chemare în judecată îşi are instanţa competentă.

Aşa cum am stabilit anterior, unele acţiuni trebuie depuse la judecătorie, altele la tribunal etc. Doar că, pe teritoriul ţării se găsesc mai multe instanţe de acelaşi fel.

În consecinţă, este important de ştiut care este instanţa competentă  şi din punct de vedere teritorial. Vom încerca să lămurim, pe cât posibil,  această dilemă.

Competenţa teritorială. Regula şi…excepţiile

Ca regulă generală, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul. Raţiunea reglementării constă în faptul că reclamantul este cel care deduce judecăţii o anumită pretenţie, el trebuind să suporte toate costurile (inclusiv cel al deplasării), până la momentul dovedirii acesteia. Atâta timp cât nu există o hotărâre definitivă împotriva sa, ar fi nedrept a-i cere pârâtului să se deplaseze la o altă instanţă decât cea de domiciliu.

Totuşi, dacă domiciliul/sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanţa de la reşedinţa sau reprezentanţa acestuia. Dacă nici acestea nu sunt cunoscute, acţiunea va fi depusă la instanţa de la domiciliul ori sediul reclamantului.

Instanţa va rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul. O astfel de precizare este binevenită, întrucât schimbarea domiciliului sau sediului ar putea deveni o unealtă folosită pentru a obţine tergiversarea procesului.

În prezentarea excepţiilor, Noul Cod de Procedură Civilă prevede că în anumite situaţii competenţa este exclusivă, adică cererea se introduce musai la o anumită instanţă, părţile neavând posibilitatea de a opta pentru o altă instanţă.

Cazuri de competenţă exclusivă

1. Potrivit art.117 din Noul Cod de Procedură Civilă, cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în raza cărora se află imobilul. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune. Aceste acţiuni se depun, astfel, la judecătoria din circumscripţia căreia se află imobilul.
2. În materie de moştenire, până la ieşirea din  indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia sau cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia şi cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.  Dacă cererile privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa  exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi. Pentru exemplificări vezi şi articolul despre Reducţiunea liberalităţilor excesive.
3. Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau până la radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia societatea îşi are sediul principal. De pildă, cererea prin care se solicită înmatricularea societăţii.
4. Cererile în materia insolvenţei sunt competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul (vezi şi prevederile legii 85/2006 privind procedura insolvenţei).
   Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

 

Competenţa teritorială alternativă

 În anumite situaţii, legea îi permite reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente. Acest drept de opţiune îi aparţine numai reclamantului.

•  Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte.

Să presupunem că aţi încheiat un anumit act juridic cu reprezentantul unei sucursale şi aţi stabilit ca obligaţiile decurgând din actul juridic încheiat să fie executate la sediul sucursalei.
În momentul în care doriţi să introduceţi o cerere de chemare în judecată împotriva persoanei juridice cu care aţi încheiat actul, puteţi opta între instanţa sediului principal al acesteia şi instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică (sucursala).
Competenţa este alternativă în cazul în care este vorba de obligaţii ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

• Cererea de chemare în judecată împotriva unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică se poate introduce la instanţa competentă pentru persoana căreia i s-a încredinţat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective.

• Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

• Cererile privitoare la stabilirea filiaţiei pot fi introduse la instanţa domiciliului reclamantului. Astfel de acţiuni pot fi: stabilirea filiaţiei faţă de mamă, stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, acţiunea în tăgada paternităţii.

• În privinţa cererilor referitoare la obligaţii de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii, este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant.

Potrivit art.516 din Codul Civil, obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie (chiar şi între foştii soţi), rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege. Cum poţi deveni creditor al întreţinerii? Are dreptul la întreţinere şi deci o poate solicita, chiar şi pe cale judecătorească, numai persoana care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sa sau din bunurile sale. Poţi intenta o astfel de acţiune indiferent de ce ai spus în trecut întrucât nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul său de întreţinere.

• În cazul în care ai încheiat un contract în care ai prevăzut un anumit loc pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, poţi introduce cereri privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezielierea contractului şi la instanţa locului stabilit pentru executarea obligaţiei.

• Pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de locaţiune a imobilului cererea poate fi introdusă şi la instanţa locului unde se află imobilul. De pildă, cererea având ca obiect obligarea chiriaşilor la plata chiriei.

• Pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară cererea poate fi introdusă şi la instanţa locului unde se află imobilul.

De exemplu, o persoană obligată să transmită, să constituie sau să modifice în folosul altuia un drept real asupra unui imobil (să zicem un drept de uzufruct), nu îşi execută obligaţiile necesare pentru înscrierea în cartea funciară. Cel interesat poate introduce acţiune în prestaţie tabulară prin care solicită instanţei judecătoreşti să dispună înscrierea.

• Pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport este competentă şi instanţa locului de plecare sau de sosire.

•  Cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare se pot depune şi la instanţa locului de plată.

• Cererile formulate de consumator având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea contractului încheiat cu un profesionist sau prin care solicită repararea pagubelor ce i-au fost produse, pot fi depuse la domiciliul consumatorilor.

• Pentru cererile privind obligaţii izvorâte dintr-o faptă ilicită este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta sau s-a produs prejudiciul.

•  În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

 

Aşadar, în cazurile prezentate, reclamantul poate introduce cererea şi la domiciliul sau sediul pârâtului, având totodată posibilitatea să o depună la una dintre instanţele pe care le-am indicat.

Reclamantul urmează să chibzuiască unde îi este mai la îndemână.

Dacă se doreşte chemarea în judecată a mai multor persoane, cererea de chemare în judecată poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre pârâţi.

Când pârâtul exercită în mod statorinic o activitate profesională, agricolă, comercială, industrială, acţiunea se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.

 Cererile în materie de tutelă şi familie

Şi în acest caz, reclamantul are posibilitatea de a alege între două instanţe, însă de data aceasta i se dă posibilitatea să oscileze între instanţa de la domiciliul sau reşedinţa celui ocrotit  şi instanţa locului unde se află situat imobilul.

Potrivit art 114 din Noul Cod de Procedură Civilă, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date în competenţa instanţei de tutelă şi familie se soluţionează de judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită (vezi prima parte a articolului).

Totuşi, în cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic priveşte un imobil este competentă şi instanţa locului situării imobilului. În acest caz, instanţa va comunica o copie a hotărârii instanţei de tutelă şi familie în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/reşedinţa cel ocrotit.

 În încheiere

După cum observaţi, reclamantul are mai multe opţiuni în alegerea instanţei competente teritorial decât pârâtul.

Vestea bună este că în anumite situaţii puteţi conveni cu partea adversă în scris sau, în cazul litigiilor născute, chiar verbal în faţa instanţei, ca cererea să fie judecată de o anumită instanţă.

Potrivit legislaţiei în vigoare, părţile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Aşadar, încheierea unei astfel de convenţii nu este posibilă în cazul competenţei materiale sau competenţei teritoriale exclusive ci numai în ceea ce priveşte competenţa teritorială alternativă.

 Un ultim sfat

Citeşte şi fii informat, dar, dacă în prezent nu îţi doreşti a deferi justiţiei o anumită problemă “nu lăsa viitorul să-ţi strice liniştea. Dacă va fi nevoie, îl vei înfrunta cu aceleaşi arme ale raţiunii cu care lupţi astăzi împotriva prezentului” (Marcus Aurelius Antoninus).