Curtea Constituţională a fost sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate privind unele dispoziţii din Legea privind statutul funcţionarilor publici.

Se consideră că textele legale sunt neconstituţionale, deoarece instituie o discriminare între femei şi bărbaţi cu privire la vârsta până la care femeile au dreptul să fie părţi într-un raport de serviciu, impunându-le acestora să se supună încetării de drept a raportului de serviciu la o vârstă substanţial mai mică decât bărbaţii.

De asemenea, prevederile de lege criticate îl supun pe funcţionarul public de sex feminin, care doreşte să continue raportul de serviciu şi după împlinirea vârstei standard, obligaţiei de a se umili, cerând o aprobare anuală şefului ierarhic, căruia dispoziţiile legale criticate îi permit să aibă un comportament discreţionar cu privire la aprobarea sau respingerea continuării activităţii, fără niciun criteriu, şi, mai mult, impun o limită maximă de 3 ani continuării activităţii, ceea ce poate face imposibilă atingerea vârstei standard de pensionare aplicabilă bărbaţilor.

Prin Decizia nr. 112/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 353/2021, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, şi ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi constată că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma “condiţii de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.