De multe ori în viață totul pare că merge strună și nici prin gând nu-ți trece că s-ar putea întâmpla ceva rău. Dacă te afli în această situație ține minte că potrivit legii numărul 5 al lui  Murphy „atunci când nimic pare că nu poate merge prost, exact atunci vor merge toate rău”.

Sunt cazuri în care  poți fi prevăzător și îți iei anumite măsuri de siguranță tocmai pentru a preveni răul ce ar putea apărea. Și atunci se aplică legea numărul 6 al lui  Murphy „dacă îți dai seama că există patru posibilități prin care un lucru poate merge rău și îți iei toate măsurile necesare pentru a le împiedica, atunci va apărea o a cincea posibilitate prin care poți da greș.”

Dna. Popescu (sa îi spunem aşa) se judeca pentru o palmă de pământ de vreo 3 ani. Procesul părea să nu se mai termine, dar eroina noastră era încrezătoare că va triumfa și își va recupera terenul pe care vecinul și-l însușise fără drept. Dna. Popescu (venea la fiecare termen de judecată și își susținea cauza cu tărie. Totul mergea strună, dosarul se apropia de final și visa cu ochii deschiși că după ce se va pronunța instanța și îi va da dreptate, va muta linia hotarului așa cum fusese din moși strămoși. Va fi împăcată că a luptat pentru a păstra intactă  moștenirea lăsată de părinți.

Însă, într-o zi când s-a dus la arhivă să se uite în dosar, ia-l de unde nu-i! Toți funcționarii din arhivă au răscolit sertarele, cotloanele arhivei după dosarul buclucaș care s-a încăpățânat să nu apară! Dna. Popescu simțea că i se face rău. Cum să dispară așa pur și simplu un dosar și nimeni să nu știe nimic, toți să dea din umeri neputincioși? Și uite așa 3 ani de luptă prin tribunale s-au evaporat ca prin farmec! Chiar nu se putea face nimic, vreo magie ca să apară acel dosar plin de dovezi în favoarea eroinei noastre?

Când a venit la mine, i-am explicat că în domeniul dreptului magia constă în arta de a găsi în lege ce a prevăzut legiuitorul în astfel de cazuri și abilitatea de a reuși să rezolvi o situație de acest gen. Având în vedere că multă lume a trecut printr-o experiență similară și nimeni nu a reușit să înțeleagă cum doar anumite dosare se evaporă din arhive sau anumite hotărâri par “răpite de extratereștrii”, legiuitorul a prevăzut în NCPC la articolele 1053-1055 ”Procedura refacerii înscrisurilor și hotărârilor dispărute.”

Cine poate solicita deschiderea procedurii de refacere a dosarului sau a hotărârii dispărute?

Dacă părțile interesate care justifică un interes în refacerea actelor constată lipsa actelor sau a întregului dosar, pot sesiza instanța. Sunt cazuri în care dispar doar anumite acte din dosar, doar hotărârea sau chiar tot dosarul. Dacă dispar anumite acte sau tot dosarul și cauza se afla pe rolul instanței așa cum este cazul dnei. Popescu, instanța competentă să dispună refacerea dosarului, este chiar instanța care trebuie să soluționeze cauza respectivă.

Titularul cererii de reconstituire poate fi reclamantul, pârâtul, intervenientul, apelantul, recurentul, revizuentul, contestatorul, intimatul în funcție de care dintre ei a administrat/ a depus la dosar proba cu actul dispărut ulterior. Dacă a dispărut tot dosarul oricare dintre părțile care au introdus acțiunea (reclamantul, intervenientul, apelantul, recurentul, contestaorul, revizuentul), pot cere reconstituirea.

Care este obiectul cererii de reconstituire?

Dacă instanța este sesizată sau se autosesizează legat de dispariția înscrisurilor, va dispune citarea părților, a martorilor, a experților și va cere ca părțile să aducă copii legalizate de pe actele pe care le dețin, va cere copii de pe înscrisurile trimise de autorități și de care părțile s-au folosit. Va solicita să se scoată din registrele instanței toate datele privind înscrisurile care se refac.

În cererea de refacere se va indica faptul că dosarul (sau anumite acte din el) a dispărut din arhiva instanței pe rolul căreia se afla și s-au întreprins căutări și verificări pentru a fi găsit, însă acestea s-au soldat cu un rezultat negativ. Se va arăta în cerere că acel dosar apare ca fiind pe rolul respectivei instanțe și nu rezultă din evidențe că ar fi fost trimis la o altă instanță de judecată.

Dacă se refac înscrisurile, acestea vor ține locul originalelor până la găsirea acestora.

Care este procedura dacă dispare hotărârea?

Sunt situații în care hotărârea judecătorească pronunțată într-o pricină dispare din dosar sau dispare întreg dosarul. Pentru cazuri de acest gen, rețineți că instanțele păstrează într-o mapă cu sentințe numită sentențier un exemplar original din fiecare hotărâre pronunțată tocmai pentru a veni în întâmpinarea părții care a pierdut-o sau dacă dosarul a dispărut. Sunt cazuri când anumite dosare se distrug voit, rămânând doar hotărârea de la mapa instanței. De exemplu, dosarele de divorț se păstrează doar 5 ani de la data rămânerii defintive și irevocabile a hotărârii.

Ce se întâmplă dacă nu mai există mapa cu sentințe a instanței unde se află al doilea exemplar original pentru a reface o hotărâre?

Instanța de judecată va dispune să se publice în presa scrisă de largă audiență solicitarea ca orice persoană care are copie de pe acea hotărâre să o depună la instanță. Sunt cazuri în care nimeni nu are o astfel de copie, caz în care se va reface de către instanța care a pronunțat-o urmând pașii descriși mai sus pentru refacerea dosarului sau actului dispărut.

Dacă dosarul sau hotărârea nu se pot reface și cauza se află în apel (cauza s-a judecat în fond și o parte nemulțumită de sentința pronunțată a declarat apel împotriva acesteia), atunci instanța de apel este obligată să judece acea cauză. Pentru rejudecarea pricinii părțile sunt obligate să probeze că între ele a existat respectivul litigiu ce face obiectul rejudecării și că acesta a fost soluționat prin hotărâre judecătorească. Proba se face cu înscrisuri sau extrase de pe registre sau din alte evidențe ale instanței sau ale altor autorități.

Sunt situații în care în cursul judecării cererii de reconstituire se găsește hotărârea dispărută și atunci cererea de refacere va fi respinsă. Dacă după ce se judecă cererea de refacere a hotărârii și aceasta este admisă și apare hotărârea dispărută, atunci va fi anulată hotărârea refăcută de instanța care a pronunțat-o.

Ce a făcut dna. Popescu?

Dna. Popescu a făcut cerere de refacere  a întregului dosar. Marele ei noroc a fost că în decursul celor 3 ani cât a durat procesul a păstrat copii de pe multe acte depuse la dosar, inclusiv o parte din cele primite de la autorități sau copii ale rapoartelor de expertiză efectuate în cauză. Au fost câteva acte care îi lipseau, sens în care instanța a făcut adrese la autoritățile care le emiseseră pentru a trimite copii ale acestora la dosarul cauzei.

Desigur că întregul proces de refacere a dosarului i-a luat ceva vreme, dar a izbândit în final și a reușit să aducă împreună toate filele din prețiosul dosar așa cum fuseseră la început. Dosarul era gata să își continue cursul spre a fi soluționat. Instanța de judecată a analizat toate actele din dosarul refăcut și într-un final i-a dat dreptate eroinei noastre.

Bucuroasă că a ieșit victorioasă a înțeles totuşi că a câștigat doar o luptă nu și războiul, pentru că vecinul său nemulțumit de rezultat a declarat apel împotriva respectivei hotărâri. După pățania cu dosarul dispărut, dna. Popescu a învățat că paza bună, trece primejdia rea, drept pentru care de acum încolo își va face copie de pe fiecare act din dosar. Nu se știe niciodată când dosarul plictisit de stat în raftul arhivei, pleacă la o mică plimbare și durează ceva vreme până poate fi refăcut!

Eroina noastră a simțit pe propria-i piele cât de adevărate sunt legile lui Murphy că „nimic nu este atât de simplu pe cât pare” și că „totul durează mai mult decât te aștepți.”