Dispoziţiile care exclud posibilitatea atacării cu recurs în casaţie a deciziilor ICCJ au fost declarate neconstituţionale


Curtea Constituţională a fost sesizată să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la  dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care are următorul cuprins:

“Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privind recursul în casaţie exercitat împotriva deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, se aplică:
a) în cazul recursurilor în casaţie aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă;
b) în cazul recursurilor în casaţie exercitate împotriva deciziilor pronunţate începând cu data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 540 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016.”

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece creează situaţii diferite, arbitrare, discriminatorii privind recursurile în casaţie exercitate împotriva deciziilor pronunţate în apel de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, între subiecţii cărora le-au fost comunicate hotărârile din apel şi au avut posibilitatea de a promova această cale extraordinară de atac anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016 şi cei aflaţi în ipoteza art. III lit. b) din ordonanţă care au acest drept restrâns din cauza întârzierii redactării şi comunicării hotărârii din apel, întrucât această cale extraordinară de atac poate fi exercitată începând cu data de 24 octombrie 2016.

Deşi art. 129 din Constituţie asigură folosirea căilor de atac “în condiţiile legii”, această dispoziţie constituţională nu are semnificaţia că “legea” ar putea înlătura ori restrânge exerciţiul altor drepturi sau libertăţi expres consacrate de Constituţie, că ar putea să aducă atingere substanţei dreptului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate. Tocmai de aceea, legiuitorul, pe lângă obligaţia de a oferi oricărei persoane posibilitatea efectivă de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, trebuie să imprime acestei posibilităţi un caracter echitabil care să confere plenitudine de exerciţiu, iar aceasta se poate realiza numai prin crearea unei proceduri care să respecte cerinţele de echitate instituite de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Potrivit ştirilor juridice, din analiza textului criticat rezultă că dreptul de a introduce recurs în casaţie se naşte numai după data de 24 octombrie 2016, pentru deciziile pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, şi nu după ce decizia în integralitate a fost comunicată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate şi administraţiei locului de deţinere, conform prevederilor art. 435 din Codul de procedură penală.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă

Curtea constată că susţinerile autorilor sunt întemeiate, dispoziţiile art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016 aducând atingere principiilor consacrate de art. 16 şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Astfel, faptul că dispoziţiile legale criticate exclud posibilitatea atacării cu recurs în casaţie a deciziilor Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, pronunţate anterior datei de 24 octombrie 2016, decizii prin care s-a soluţionat fondul cauzelor, dar pentru care termenul de declarare a căii extraordinare de atac a recursului în casaţie nu era expirat, este de natură să înfrângă egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea dreptului fundamental de acces liber la justiţie, în componenta sa referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Prin Decizia nr. 220/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 421/2019, admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, pronunţate anterior datei de 24 octombrie 2016, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 540 din 12 iulie 2016 şi pentru care nu a fost epuizat termenul prevăzut de art. 435 din Codul de procedură penală, este neconstituţională.