Legea are, de obicei “ac pentru cojocul” tuturor; nu de lipsă de legi ori de legiferare ne putem plânge. Ceea ce are, însă, special dreptul privat este posibilitatea subiecţilor săi de a crea legi aplicabile numai lor. Şi acest lucru este posibil prin încheierea contractelor. Deşi, de obicei, legea stabileşte reguli pentru orice ipostază ce ar putea surveni în desfăşurarea contractului, mai tot timpul dispoziţiile de drept civil se termină cu “dacă părţile nu convin altfel”.

Şi tocmai acest lucru este clauza penală  – posibilitatea părţilor de a conveni în contractul lor ce se întâmplă dacă debitorul nu execută obligaţia principală pe care şi-a asumat-o, ce şi cum va plăti/executa “în schimb”. Este o modalitate convenţională de a evalua anticipat daunele pe care debitorul le-ar datora creditorului dacă nu îşi respectă obligaţiile asumate. Pentru ca lucrurile să fie mai clare, să analizăm o situaţie factuală.

Domnul Arsenescu tocmai a încheiat un parteneriat cu un important investitor şi îşi extinde afacerea. Pentru aceasta, are nevoie de o  nouă hală, care să fie construită într-un termen de maxim 2 luni. El încheie un contract de antrepriză cu o firmă de construcţii X (prin înscris autentic, notarial), care îşi asumă obligaţia de a executa lucrarea în acest termen scurt. De asemenea, contractul părţilor stabileşte că dacă obligaţia, aşa cum a fost ea asumată, nu este respectată, debitorul – firma de construcţii –  va plăti domnului Arsenescu suma de 10.000 lei. Din neglijenţă, termenul pentru executarea construcţiei nu este respectat.

 

Care sunt consecinţele clauzei penale?

Din momentul împlinirii celor două luni în care hala ar fi trebuit să fie gata, domnul Arsenescu se poate folosi de clauza penală din contract. Mai întâi, va cere, bineînţeles, cei 10.000 lei firmei de construcţii, sumă pe care aceasta i-o datorează datorită faptului că nu au finalizat construcţia în termenul stabilit (domnul Arsenescu riscând, acum, să piardă parteneriatul cu importantul investitor). Dacă aceştia vor refuza să plătească benevol suma, domnul Arsenescu va putea să treacă direct la executarea silită, pentru a obţine suma – contractul de antrepriză fiind încheiat în formă autentică, acesta are putere executorie, deci se poate merge, cu acesta, direct la executorul judecătoresc, fără alte formalităţi – va trebui, doar, probată neexecutarea obligaţiei.

 

Care era situaţia în lipsa clauzei penale?

Să presupunem că dispoziţia cu privire la daunele în valoare de 10.000 lei nu ar fi fost inclusă în contract şi că, din nou, firma de construcţii nu ar fi construit hala în cele două luni. De asemenea, să zicem că, în aceste condiţii, în care domnul Arsenescu nu îşi poate executa, la rândul său, obligaţiile faţă de investitor la timp, acesta renunţă la colaborare. Este natural că domnul Arsensecu va dori să obţină dreptatea şi să obţină repararea intergrală a prejudiciului său.

Firma de construcţii  nu va dori, bineînţeles, să ofere vreo compensaţie de bunăvoie. În această situaţie, domnul Arsenescu nu va avea altă soluţie decât să meargă în instanţă, cu o acţiune în repararea prejudiciului, bazată pe regulile generale ale răspunderii contractuale. Iar conform acestor reguli, reclamantul, domnul Arsensescu, va trebui să facă atât dovada neexecutării  obligaţiei, cât şi a prejudiciului cauzat.

Ori, aici intervine partea mai grea: prejudiciul include atât partea efectiv cauzată (numită damnum emergens), câţi bani exact a pierdut partea din întârzierea activităţii sale şi din pierderea colaborării cu investitorul, cât şi folosul pe care partea l-ar fi obţinut dacă obligaţia din contract era executată (lucrum cessans). Nu va fi greu ca domnul Arsenescu să probeze toate acestea, dar, desigur, pârâtul va contesta cele susţinute, procesul având potenţialul de a se întinde în timp, proces care, bineînţeles, presupune şi cheltuieli de judecată. Domnul Arsenescu va ajunge, la un moment dat, să obţină dreptatea, dar cu unele costuri mult mai mari şi cu o pierdere de timp, în comparaţie cu situaţia în care ar fi propus introducerea în contract a unei simple clauze penale.

 

Ce stabileşte Codul civil cu privire la clauza penală?

Articolele vizate din Codul civil sunt 1538-1546. Pe lângă lucrurile deja punctate, mai este important de adăugat că:

• În caz de neexecutare a obligaţiei principale a contractului, creditorul are dreptul de a opta între a cere executarea silită în natură a acesteia şi clauza penală – această situaţie nu poate fi exemplificată pe speţa noastră, deoarece executarea silită în natură a obligaţiei firmei X de a construi hala este imposibilă – nimeni nu poate fi obligat la un fapt personal al său. Dar, în cazul unui contract de vânzare-cumpărare ce include o clauză penală, dacă, de exemplu, vânzătorul refuză să predea bunul, cumpărătorul are dreptul de a opta între executarea silită prin care obţine bunul (o maşină, să zicem) şi dispoziţiile clauzei penale ( care, să zicem, ar stipula că, în caz de nepredare a bunului, vânzătorul datorează 5.000 lei cumpărătorului – din nou, dacă vânzătorul refuză să plătească suma, se poate apela la executarea silită a obligaţiei din clauza penală);
• Debitorul, în schimb, nu are un drept de opţiune, nu poate să ofere despăgubirea, refuzând să execute obligaţia sa – firma de construcţii nu ar fi putut să ofere, înainte de expirarea termenului de 2 luni, cei 10.000 de lei, pentru a se libera de obligaţia de a executa lucrarea la timp;
• De principiu, nu se pot cumula executarea propriu-zisă, în natură, a obligaţiei, cu plata sumei din clauza penală, în sensul că nu i se permite creditorului să le poată cere pe amândouă. Cumpărătorul căruia nu i s-a predat maşina nu poate, după ce încasează cei 5.000 lei, să ceară şi predarea maşinii – practic, suma de bani a înlocuit prestaţia din contract. Dar, clauza penală poate fi prevăzută fie pentru neexecutarea unei obligaţii, fie pentru neexecutarea sa la timp sau la un loc stabilit. În acest din urmă caz, se pot cere amândouă  – după ce domnul Arsenescu a încasat cei 10.000 lei ce i se cuveneau, el, teoretic, poate cere mai departe firmei să ridice construcţia, contractul fiind încă valabil.

 

Aşadar, prevederea unei clauze penale într-un contract este o măsură înţeleaptă, care, în caz de probleme, vă poate ajuta să economisiţi timp şi bani.  Un singur lucru ar mai fi de menţionat: clauza penală poate fi şi o uşoară sursă de abuzuri, poate să prevadă unele daune exagerat de mari în raport cu prejudiciul care ar putea fi cauzat (caz în care instanţa ar putea să le reducă, e adevărat), aşa că, mare atenţie la clauzele penale dacă sunteţi dumneavoastră debitorul!