Parteneriatul, cooperarea, sunt departe de-a fi realități sau concepte specifice doar epocii moderne. Au fost prezente, ca factori ai dezvoltării, de-a lungul întregii istorii umane. Nimeni n-ar putea pretinde, rămânând fidel realitatii, că Marea Piramidă din Egipt sau Marele Zid Chinezesc ar fi putut să fie clădite, lejer, și în absența unor asemenea relații interumane.
Fără cooperare, fără asumarea unor scopuri comune, civilizația umană ar fi rămas blocată undeva, prin epoca Paleoliticului timpuriu. Fiecare individ ar fi fost pe cont propriu. Civilizația ar fi rămas – stingheră și firavă, la adăpostul vreunei grote obscure. Nu s-ar mai fi dezvoltat, fiindcă nu i-ar mai fi îngăduit egoismul, iraționala lăcomie și… legea pumnului (dreptul forței).
Pentru a exista un parteneriat constructiv, în orice domeniu, trebuie să existe activități realizate în comun, precedate de către dorința puternică de a colabora. Ca să existe o activitate comună, trebuie să existe scopuri comune, competențe complementare, avantaje pentru fiecare dintre parteneri.
La nivelul unui stat contemporan, în lipsa parteneriatului, a cooperării, poți spune adio proiectelor de anvergură, realizărilor de importanță națională și dezvoltării pe termen lung. Dacă România s-a dezvoltat nedorit de lent, comparativ cu alte state europene, cu siguranță că subdezvoltarea vizibilă la tot pasul este explicabilă și prin lipsa preocupării și condițiilor (legislative) pentru dezvoltarea unor relații solide, oneste, de parteneriat între sectorul public și mediul de afaceri, precum și prin interesul redus, la nivel central, pentru investițiile publice de anvergură.
Noutăți legislative
OUG 39/2018 privind parteneriatul public-privat a fost publicată în „Monitorul Oficial” 427/2018. Actul normativ reglementează procedurile de perfectare, derulare și de încetare a unui parteneriat de tip public-privat, care poate avea ca scop realizarea sau reabilitarea ori extinderea unui bun sau a unor bunuri care vor aparține patrimoniului partenerului public sau operarea unui serviciu public.
Elementele ce intră în componența mecanismului prin care funcționează parteneriatul public-privat sunt cele ce urmează:
– durata lungă (mai mare de 5 ani) de derulare a raporturilor contractuale, care îi îngăduie partenerului privat recuperarea investiției, obținerea unui profit rezonabil;
-colaborarea dintre un partener public și unul privat, în sensul implementării unui proiect de interes public;
-o finanțare a proiectului cu precădere din fonduri private și prin punerea în comun a fondurilor private cu fonduri publice;
-împărțirea riscurilor între partenerul public și cel privat, după capacitatea fiecăruia de-a evalua, gestiona, ține sub control un anume risc;
-atingerea scopurilor urmărite de către ambii parteneri.
Forme de parteneriat
Pot exista două forme de parteneriat public-privat: parteneriatul public-privat contractual și parteneriatul public-privat instituțional.
Primul presupune înfăptuirea parteneriatului în baza unui contract încheiat între partenerul public, partenerul privat și o nouă societate al cărei capital social e deținut pe de-a întregul de către partenerul privat care va acționa ca societate de proiect.
Cel de-al doilea este un parteneriat caracterizat de existența unui contract încheiat de către cele două părți, prin care se înființează o nouă societate de către acestea. Noua societate va acționa în calitate de societate de proiect și, după înregistrarea sa în registrul societăților, are să capete statutul de parte la contractul de parteneriat public-privat cu pricina.
Resurse financiare și categorii de beneficiari
Asigurarea finanțării investițiilor prevăzute în cadrul contractelor de parteneriat public-privat se poate face fie în întregime din resurse financiare furnizate de către partenerul privat, fie din resurse financiare furnizate de către partenerul privat, laolaltă cu partenerul public.
Finanțarea de trebuință pentru înfăptuirea investițiilor poate fi asigurată, de către partenerul privat, din resurse proprii sau din resurse provenite de la finanțatorii săi. La rându-i, partenerul public poate lua parte la finanțarea realizării investițiilor cu resurse financiare publice ce provin inclusiv din fonduri externe nerambursabile post-aderare și din contribuția națională corespunzătoare acestora, potrivit recentelor știri juridice.
Precizare: cota de contribuție a partenerului public la finanțarea realizării investițiilor dintr-un contract de parteneriat public-privat ce reprezintă resurse financiare de altă origine decât fondurile externe nerambursabile și contribuția națională aferentă unor astfel de fonduri nu trebuie să fie mai mare de 25% din valoarea integrală a investiției.
În scopul constituirii și folosirii de fonduri publice necesare realizării plăților către societatea de proiect ori partenerul privat se va înființa un Fond special de finanțare a contractelor de parteneriat public-privat. Acest fond special de finanțare a contractelor de parteneriat public-privat va fi constituit din venituri cu caracter public provenite din resurse financiare (ne)fiscale, inclusiv din subvenții.
Cine pot fi beneficiarii direcți ai folosirii bunurilor sau serviciilor publice ce constituie obiectul parteneriatului public-privat? Atât partenerul public sau o altă entitate publică, cât și publicul în general.
Etape inevitabile de parcurs
Etapele care vor fi parcurse în scopul în scopul începerii executării obligațiilor prevăzute într-un contract de parteneriat public-privat trebuie să fie: întocmirea unui studiu de fundamentare – de către partenerul public, aprobarea studiului de fundamentare, parcurgerea procedurii de atribuire, aprobarea urmată de semnarea contractului și, în fine, realizarea totalității condițiilor suspensive pe care le prevede contractul de parteneriat.
Partenerul public are la dispoziție un termen de 30 de zile de la semnarea contractului, pentru transmiterea unei copii conforme cu originalul a acestuia, către Institutul Național de Statistică. Modificările contractelor de parteneriat public-privat se pot înfăptui numai cu încuviințarea executivului sau a autorității deliberative ce le-au aprobat inițial.
Inițiatorul colaborării
Partenerul public este cel care va avea, în orice caz, inițiativa realizării unui proiect după regulile parteneriatului public-privat. În vederea alcătuirii studiului de fundamentare, partenerul public poate contracta serviciile de consultanță necesare cerute de către specificul proiectului – de tip tehnic, juridic, financiar.
În cadrul studiului de fundamentare va trebui să existe și o identificare a tipurilor de riscuri ce pot să apară pe durata de implementare a proiectului. Riscurile trebuie să fie cuantificate și trebuie, de asemenea, să existe o prezentare a unor alternative de repartizare a riscurilor, între cele două părți ale contractului.
Elemente ale contractului
Printre elementele ce trebuie reglementate, obligatoriu, în contractul de parteneriat public-privat trebuie să se numere: obiectul proiectului, condițiile în care va fi constituită și va activa societatea de proiect, termenele de efectuare a lucrărilor, drepturile și obligațiile celor două părți, regimul juridic al bunurilor afectate proiectului, durata contractului, modalitatea de finanțare, remunerarea partenerului privat etc.
De la proiect la realizarea obiectivului
Cum va fi stabilită durata contractului de parteneriat public-privat? De regulă, în funcție de perioada de amortizare a investițiilor ce trebuie să fie realizate de către societatea de proiect și în funcție de modul de finanțare a investițiilor de acest fel.
În toată perioada derulării contractului de parteneriat public-privat, partenerul public are dreptul de-a monitoriza și controla modul în care partenerul privat sau societatea de proiect se achită de obligațiile izvorâte din contractul de parteneriat public-privat ori din lege.
În orice caz, pentru a exista o relație normală de parteneriat, trebuie îndeplinite câteva condiții: un țel (comun) bine definit, încrederea reciprocă, bunele relații interumane, seriozitatea și competența partenerilor.
Desigur, mijloacele (mai ales cele tehnice și financiare) trebuie să fie pe măsura scopului/obiectivului ce se dorește realizat, dar se presupune, din start, că niciunul dintre parteneri nu face parte din tagma nepregătiților, a celor care pleacă la vânătoare fără pușcă.
Restul, până la transformarea în realitate a proiectului ce a fost reprezentat în detaliu pe hârtie, ține de tenacitatea partenerilor. De perseverența lor în acțiune și-n confruntarea cu inevitabilele obstacole!