De-a lungul vremii oamenii au înțeles că „nu contează cine votează, contează cine numără voturile.”(Stalin) Întotdeauna vor exista și persoane nemulțumite de ceea ce s-a petrecut în procesul electoral și vor dori să își facă dreptate apelând la instanța de judecată.

Este și cazul candidaturilor admise sau respinse prin decizii de către birourile electorale. Legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale prevede că aceste contestații se soluționează în 48 de ore de la înregistrare de către judecătoria, respectiv tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripția electorală. Această hotărâre nu se comunică.

Legea pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente a statuat că tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripția electorală va soluționa în 48 de ore de la înregistrare contestațiile privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor de către birourile electorale de circumscripție.

Știrile juridice arată în cazul contestațiilor privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor de către Biroul Electoral Central ori de către biroul electoral de circumscripție pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara României este competent Tribunalul București. În acest caz hotărârea se afișează, în mod vizibil, la sediul instanței care a emis-o.

În practica instanțelor de judecată au apărut soluții contradictorii cu privire la instanța competentă să soluționeze contestațiile în materie electorală. A fost sesizată ÎCCJ pentru a stabili dacă în această materie este competentă instanța de contencios administrativ sau cea civilă.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Majoritatea instanțelor de judecată au apreciat că în astfel de cauze competența materială de soluționare aparține instanței civile, motivat de faptul că se referă la drepturi electorale care sunt drepturi civile. Din cuprinsul legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale nu rezultă că aceste cereri ar intra în sfera contenciosului administrativ. În plus, pe rolul curților de apel aceste cauze ajung în apel, care este o cale de atac specific materiei civile.

O mică parte a instanțelor de judecată au considerat că instanța de contencios administrativ și fiscal este cea competentă material să soluționeze aceste cauze motivat de faptul că au apreciat că actele emise de birourile electorale sunt acte administrative.

Ce a decis ÎCCJ?

 ÎCCJ a pronunțat Decizia 16/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 924 din 24 octombrie 2017. Noutățile legislative arată că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică. Actele emise de ele sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale și aparțin materiei contenciosului electoral. Aceste acte sunt supuse controlului judecătoresc. Acestea sunt alcătuite doar din cetățeni cu drept de vot. De exemplu, candidatul, soțul, soția, rudele sau afinii până la gradul al doilea inclusiv nu pot fi membri ai birourilor electorale, iar excepția de la regulă este că persoanele care ocupă funcții publice pot face parte din birourile electorale.

Birourile electorale de circumscripție înregistrează listele de candidați și candidaturile independente pentru consiliile locale și candidaturile pentru primar și constată rămânerea definitivă a acestora.

În plus, natura juridică a drepturilor apărate în această materie este civilă, pentru că dreptul de a fi ales este un drept constituțional conform căruia un cetățean poate fi ales și are dreptul de a-și depune candidatura.

În materie de contencios electoral sunt prevăzute procedurile prin care cetățenii își pot exercita drepturile fundamental politice și drepturile electorale (de a-și înregistra candidatura sau de a fi înscris pe o listă electorală). Dacă aceste drepturi sunt încălcate, legiuitorul a prevăzut măsurile ce pot fi luate pentru înlăturarea încălcării lor, respectiv contestațiile împotriva deciziilor de admitere sau respingere a candidaturilor.

Știrile juridice arată că legea a dat această competență judecătoriilor, iar aceasta nu este o instanță de contencios administrativ. Chiar dacă s-a prevăzut că tribunalul este și el competent în raport cu emitentul actului, nu am putea deduce de aici că legiuitorul s-a referit la acesta ca la o instanță de contencios administrativ.

Legile din materia electorală prevăd clar că împotriva hotărârii date în contestație se poate face apel în termen de 24 de ore de la pronunțare la instanța ierarhic superioară, iar hotărârea dată în apel este definitivă. Analizând legile în materie electorală, ÎCCJ apreciază că acestea prevăd că hotărârile pronunțate în primă instanță sunt supuse doar apelului la instanța ierarhic superioară, iar apelul este o cale de atac specifică materiei civile. În materia contenciosului administrativ calea de atac specifică pentru soluțiile pronunțate în prima instanță este recursul.

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că revine instanțelor/secțiilor civile competența în soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de admitere sau respingere a candidaturilor emise de birourile electorale de circumscripție.

În concluzie?

În atâția ani de democrație, românii au participat la o serie de alegeri și, în timp, au înțeles că „dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.”( Mark Twain)