Începând cu 27 septembrie 2014, legea 124/2014 a stabilit că personalul ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, urmează să fie exonerat de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care ar trebui să le restituie ca urmare a constatării de către Curtea de Conturi sau de către alte instituții de control a unor prejudicii.

Caz practic

Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat instanței să oblige pe pârât la plata sumei de 19.934 lei reprezentând primă de merit, de vacanță și cheltuieli de deplasare nedatorate.  Instanța a admis acțiunea acestuia obligându-l pe pârât să achite aceste sume de la data pronunțării hotărârii până la plata integrală a debitului.

Autoritatea de Supraveghere Financiară este continuatoarea personalității Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, iar pârâtul a fost angajat la această instituție cu contract individual de muncă. În perioada februarie-aprilie 2013 Curtea de Conturi a audiat Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private și a decis printre măsuri să se efectueze recuperarea de la salariați a sumelor acordate necuvenit prin emiterea de acte administrative cu încălcarea condițiilor legale (a primelor de vacanță, premii, tichete cadou).

Împotriva sentinței de la fond, s-a declarat apel, ocazie cu care a fost sesizată ÎCCJ pentru a stabili dacă personalul care nu este salarizat din fonduri bugetare intră sub incidența legii 124/2014. În cadrul apelului său, pârâtul a apreciat că prima instanță a greșit când a stabilit că salarizarea în baza contractului colectiv de muncă duce la excluderea beneficiarilor de la exonerarea de la plata debitelor conform legii 124/2014. Pârâtul a susținut că independent de încheierea unui contract colectiv de muncă, legea 124/2014 amnistiază de la plata debitelor toate categoriile de personal ce cad sub incidența vreunei legi la care legea 124/2014 face referire. Or, legea 124/2014 nu prevede vreo incompatibilitate între un contract colectiv de muncă și actele normative privind salarizarea din sectorul public sau bugetar.

Reclamanta a susținut în cadrul apelului că nu se aplică legea 124/2014 angajaților fostei Comisii de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private ale căror drepturi erau stabilite prin regulamentul de salarizare și contractul colectiv de muncă, pentru că aceasta nu este o instituție bugetară, ci se finanțează din fonduri proprii.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Practica instanțelor este neunitară, în sensul că în astfel de cazuri beneficiarilor li se aplică prevederile legii 124/2014. Alte instanțe au considerat că dacă funcționarii publici au primit drepturi speciale în baza unor contracte și acorduri colective de muncă, acestea nu constituie venituri de natură salarială și nu intră sub incidența legii 124/2014.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 37/2017 publicată în Monitorul  Oficial nr. 600 din 26 iulie 2017. Pentru a putea răspunde la sesizare, ÎCCJ a apreciat că trebuie să stabilească întâi dacă personalul fostei Comisii de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară) era salarizat din venituri bugetare și în al doilea rând dacă acest personal intră sub incidența legii amnistiei fiscale 124/2014.

Analizând textele de lege, ÎCCJ a constatat că salarizarea personalului s-a realizat conform OUG 50/2005, astfel încât rezultă că personalul din acea instituție nu era salarizat din fonduri bugetare. Practic, personalul fostei Comisii de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private era salarizat în baza unei legislații speciale, salariile nefiind acordate din bugetul de stat, ci stabilite prin hotărârea Consiliului Comisiei și plătite personalului angajat din fonduri proprii.

Astfel, veniturile Comisiei se constituie din taxa de autorizare și avizare, taxe de funcționare plătite lunar, venituri provenite din donații, publicații și din alte surse legale. Dacă aceste venituri nu sunt suficiente, Comisia apelează la alte surse de finanțare pe baza aprobării prin hotărâre de către Consiliul Comisiei.

Cu privire la al doilea aspect știrile juridice arată că legea 124/2014 se aplică personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar. Or, OUG 50/2005 în baza căruia era salarizat personalul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nu intră sub incidența legii 124/2014.

Curtea de Conturi în cadrul auditului s-a referit la OUG 80/2010 care prevedea că în 2013 autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.  Practic, OUG 80/2010 a avut ca scop instituirea interdicției acordării unor premii și prime de vacanță fără să aibă rolul de a institui modalitatea de salarizare care pentru personalul în cauză era reglementată de OUG 50/2005.

În concluzie, ÎCCJ a admis sesizarea și a stabilit că personalul care nu este salarizat  în sectorul bugetar nu intră sub incidența legii 124/2014.