Mulţi angajatori pentru a-şi specializa angajaţii în anumite domenii recurg la susţinerea financiară a cursurilor urmate de către aceştia.

Însă întrebarea la care ne dorim să răspundem este dacă angajatorii au dreptul să încheie acte adiţionale prin care să prevadă că după efectuarea unui curs angajaţii sunt obligaţi să nu înceteze colaborarea pe o anumită perioadă.

Caz practic

Într-un caz practic s-a statuat că prevederile legale nu interzic încheierea între părţile raportului de muncă a unor acte adiţionale la contractul individual de muncă, care să prevadă obligaţia salariatului ce a beneficiat de cursuri de  formare  profesională de a munci pentru angajatorul ce a suportat asemenea cheltuieli.

În  motivarea  acţiunii  s-a arătat că pârâta a fost angajata societăţii  reclamante, în perioada   mai 2009 – februarie  2010, conform contractului individual de   muncă. La data de 11.06.2009, între  reclamantă şi  pârâtă  s-a  încheiat   actul adiţional  la  contractului individual de muncă al pârâtei, potrivit căruia  pârâta urma  să participe  la  un curs de  formare,   dezvoltare  şi adaptare  profesională,  pentru a  răspunde  cerinţelor postului  ocupat,  curs desfăşurat în perioada 30.06.2009 – 18.07.2009.

Prin actul adiţional  care  stipula  că  toate costurile  pentru cursul de  perfecţionare  urmează să fie  suportate de către  angajator,  s-a stabilit  şi  obligaţia angajatei  de a nu  avea  iniţiativa  încetării  raporturilor de  muncă  cu reclamanta  timp de un an de  la  terminarea cursului,  sub sancţiunea suportării  costurilor  cursului.

Însă pârâta  şi-a înaintat demisia la data de 5 februarie 2010,  nerespectând clauza  din actul adiţional,  reclamanta a  acţionat-o în judecată.

Curtea a reţinut că art. 193 din Codul muncii, lasă la latitudinea angajatorului şi a salariatului stabilirea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în ce priveşte formarea profesională a angajaţilor.

Mai mult potrivit art. 198 C. muncii, salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional. Iar nerespectarea de către salariat a acestor dispoziţii determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.

În consecinţă, constatând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată faţă de recurenta ce a suportat cheltuielile legate de formarea sa profesională, de a lucra cel puţin 1 an de la terminarea cursului în cadrul societăţii Curtea apreciază că în sarcina intimatei pârâte a luat naştere obligaţia alternativă de a suporta cheltuielile de formare.

Aşadar, atenţie, prevederile legale nu interzic încheierea între părţile raportului de muncă a unor acte adiţionale la contractul individual de muncă, care să prevadă obligaţia salariatului ce a beneficiat de cursuri de  formare  profesională de a munci pentru angajatorul ce a suportat asemenea cheltuieli.