Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă. Însă cazuri de revizuire sunt strict şi limitativ prevăzute de lege.

Revizuirea nu de puţine ori a constituit subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate iar recent această cale de atac a intrat din nou în atenţia Curţii Constituţionale.

Potrivit ştirilor juridice, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că excluderea de la revizuire a încheierilor definitive de confirmare a soluţiilor de neurmărire şi netrimitere în judecată este contrară accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, egalităţii în faţa legii şi aduce atingere dreptăţii, ca principiu al statului de drept.

Se susţine că sintagma “hotărâri judecătoreşti definitive” include oricare dintre hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţa penală, respectiv încheieri, sentinţe şi decizii.

Curtea Constituţională a reţinut că revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece, prin revizuire, se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, ori, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal.

Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanţa penală rezolvă acţiunea penală şi pronunţă, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

În privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Prin urmare prevederea criticată nu încalcă prevederile constituţionale iar Curtea Constituţională a respins această excepţie prin Decizia nr. 51/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 384/2017.