Codul de procedură penală prevede că, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară. Dacă s-au formulat cereri și excepții sau a ridicat din oficiu excepții, judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra acestora prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului. Aceste dispoziții s-au aplicat până la modificarea Codului de procedură penală prin lega 75/2016 care a intrat în vigoare din 29 aprilie 2016.

Anterior acestei modificări, legea prevedea că încheierea pronunțată în camera preliminară este comunicată în 3 zile, iar procurorul și inculpatul pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor și a probelor excluse, asupra cazului când s-a apreciat că instanța nu este competentă sau s-au constatat neregularități ale actului de sesizare.

Acest text de lege a făcut obiectul sesizării CCR, însă de la data sesizării și până la data pronunțării, a apărut legea 75/2016 care a modificat textul în sensul că s-a decis că împotriva acestei încheieri pot face contestație procurorul, părțile și persoana vătămată urmând ca această contestație să poată privi și modul de soluționare a cererilor și excepțiilor.

Ținând cont că CCR a fost sesizată anterior apariției legii 75/2016, Curtea se va pronunța asupra constituționalității textului de lege în redactarea anterioară modificării aduse de legea 75/2016.

Care au fost argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate?

S-a susținut că textul de lege încalcă prevederile constituționale privind dreptul la apărare, la înfăptuirea justiției, la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, pentru că exclude dreptul acuzatului de a se face contestație împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară atunci când nu au fost formulate cereri și excepții și nu au fost ridicate din oficiu excepții.

Textul de lege ar fi constituțional dacă ar permite părților să formuleze contestație și împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care acesta a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în contextul în care nu s-au formulat cereri și nu s-au ridicat excepții din oficiu.

Ce a decis CCR?

 Curtea  a pronunțat Decizia 18/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 312 din 2 mai 2017. Știrile juridice prevăd că potrivit legii calea ordinară de atac a contestației se poate exercita doar atunci când legea o prevede expres. Cu privire la camera preliminară, legea permite ca împotriva celor hotărâte în legătură cu obiectul acestei faze a procesului penal să se exercite calea de atac a contestației așa cum era reglementat anterior apariției legii 75/2016.

Acest text de lege în forma anterioară legii 75/2016 a mai făcut obiectul controlului de neconstituționalitate cu privire la titularii căii de atac a contestației. Curtea a decis că nu este constituțional ca doar procurorul și inculpatul să poată face contestație, deoarece se încalcă accesul liber la justiție atâta timp cât nu dau dreptul și persoanei vătămate, părții civile și părții responsabile civilmente să formuleze această contestație.

Din analiza textelor de lege în forma anterioară modificării aduse de legea 75/2016, rezultă că încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății, în condițiile în care a constatat că nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu a ridicat din oficiu excepții, nu este supusă contestației. Practic, calea de atac împotriva acestei încheieri este inadmisibilă.

Imposibilitatea exercitării acestei căi de atac încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor cu privire la accesul liber la justiție conform căruia trebuie să existe posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a folosi modalitățile instituite de lege cu respectarea principiului conform căruia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Obiectul acestei contestații este acela cu privire la modul de soluționare a cererilor și excepțiilor, caz în care contestatorul critică modul în care cererile și excepțiile  au fost admise sau respinse de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea intermediară. Prin contestație poate fi criticată și soluția de restituire a cauzei la parchet, de dispunere a începerii judecății atunci când judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularități ale rechizitoriului, dar a  considerat că acestea nu afectează posibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății sau a exclus una sau mai multe probe administrate.

Scopul acestei căi de atac este acela de a îndrepta erorile de drept comise de judecătorul de cameră preliminară la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității sesizării instanței și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Erorile pot apărea și atunci când nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții în cadrul camerei preliminare.

Rezultatul procedurii în camera preliminară cu privire la legalitatea administrării probelor și efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are influență asupra desfășurării judecății de fond și poate fi decisiv pentru stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului. În acest sens, este necesar ca procurorul, părțile și persoana vătămată să poată formula contestație împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății în contextul în care nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții.

CCR consideră că așa cum a fost redactat textul de lege anterior apariției legii 75/2016 prin excluderea căii de atac a contestației împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară sunt încălcate prevederile din Constituție cu privire la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și rolul Ministerului Public.

În concluzie, CCR a admis sesizarea și a constatat că textul de lege (în forma anterioară modificării aduse de legea 75/2016)  supus controlului este neconstituțional.